Pentru cei care s-au nascut inainte de 1975 si au ceva amintiri din timpul impuscatului ceausescu, termenul de voluntariat are un gust salciu cu o caracteristica aparte. Pe atunci se mergea la munca voluntara, ca pionier sau UTC-ist (citi dintre cei tineri mai stiu ce inseamna aceasta prescurtare?). Se lucra in numele cauzei comuniste, pentru partria socialista, pe ogoare la strinsul recoltei, in tot soiul de alte actiuni. Motivatia trebuia sa fie una proletara. Pare ceva scos dintr-un roman de George Orwell, dar asa era pe atunci. Nu spun, cind mergeam la struguri sau la piersici ne umpleam burtile cu fructe nespalate, pline de vitamine. Cind mergeam la depanusat porumbul era foarte distractiv: batai cu stiuleti, inghesuieli cu fetele pe gramada de porumb. Ah, ce vremuri

Eram tineri si gaseam motiv de distractie chiar si in conditii de munca fortata. Pentru ca asta era voluntariatul. Noi faceam gratuit activitati pe care altii le executau contra plata. Activitati in agricultura. Faceam parte din cooperativa “Munca pe gratis”. Astazi, pina si detinutii de drept comun care planteaza pomi in parcuri sint platiti pentru ce fac!

Impuscatul a fost impuscat, am trecut in capitalismul salbatic. A crescut o noua generatie de tineri, care n-au stat iarna pe frig si pe intuneric si nu au mincat conserve de peste (ca altceva nu se gasea la Alimentara…). Ce s-a intimplat cu voluntariatul?

Astazi lucrurile stau cum trebuie. “Lupii tineri” se implica in actiuni legate de ecologie si mediu, in organizatii puternice cum sint “Salvati copiii“. Sint “minati in lupta” de idealuri generoase si de spirit civic.

E bine dar fenomenul nu se compara cu cel din vestul Europei sau din America. Acolo sint foarte multi tineri implicati in organizatii care utilizeaza voluntari, mai ales in zona care ajuta persoanele defavorizate social. Structurile sint bine inchegate, conduse de ONG-uri cu experienta si bani sau de biserica (indiferent ca e vorba de Catolici sau neoprotestanti). A fi voluntar este o chestie obisnuita, nu o ciudatenie , cum e in Romania. E o modalitate de a te socializa si de a-ti aduce contributia benevola la societate. Pentru unii e un modus vivendi.

Romania e un teritoriu aparte. Voluntariatul e privit cu ochi circumspect in tarisoara noastra, unde foarte multi oameni se straduie sa supravietuiasca de la o zi la alta. Nu pot sa nu spun un adevar: multi dintre tinerii care activeaza ca voluntari in diferite organizatii sin perceputi ca si “fraieri” de colegii lor.

Cit priveste actiunile de binefacere, aceastea sint receptionate de public drept un apanaj al bogatilor care vor sa-si faca reclama gratuita si sa-si imbunatateasca imaginea. In plus, populatia crede ca acest gen de contributie ar trebui facuta doar de cei care au un surplus financiar, nicidecum de marea masa a cetatenilor.

Pentru ca personal sint implicat intr-un proiect voluntar, destinat educatiei tinerilor din Romania, pot sa va impartasesc o parere “din interior”:

  • voluntariatul si contributia in actiuni de binefacere sint activitati care nu au de a face cu starea financiara. E vorba de un impuls interior.
  • chiar daca nu ai bani, iti poti oferi sprijinul fizic, lucrind alaturi de organizatii care curata mediul sau impart produse gratuite in caz de calamitate sau catre categoriile defavorizate social si financiar
  • in asemenea proiecte, 90% din efort este de management si networking (relationare cu societatea si cu colaboratorii voluntari). Nu e vorba de bani!
    Aici exista un mit legat de actiunile de binefacere. Am primit nenumarate email-uri de la cititori care imi spuneau “…ce idee buna cu educatia tinerilor. Si eu am vrut sa fac asa ceva dar nu am bani.” Lipsa banilor e o scuza usoara. Cei care urmaresc articolele mele pe Milionarul Mioritic referitoare la proiect stiu ca majoritatea necesitatilor proiectului sint asigurate prin serviciile voluntarilor, inclusiv designul grafic, programarea software, lucruri care altfel se platesc cu bani grei.
  • lumea crede ca daca m-am implicat si sponsorizez din banii personali un asemenea proiect, banii ma dau afara din casa si sint dispus sa arunc cu ei in stinga si in dreapta. Imi ofera solutii scumpe la probleme pe care eu le rezolv gratuit sau cu bani putini.
    a.m-ar bate Dumnezeu daca as spune ca am probleme cu banii. Dar asta nu inseamna ca sint dispus sa-mi bat joc de ei.
    b.ca investitor am invatat de timpuriu ca trebuie sa ai un riguros management al cheltuielilor, altfel nu faci profit. Acelasi principiu il aplic in proiectul meu destinati tinerilor
    c.incerc sa cresc acest proiect in asa fel incit in final sa se autofinanteze. Banii primiti din exterior inseamna responsabilitate enorma si conditii aditionale. De aceea va rog sa nu-mi mai trimiteti oferte de finantare din surse nerambursabile de la EU sau de la alte organizatii
  • sint suprins sa constat ca mai exista, in acest capitalism dus la extrem, persoane dispuse de voluntariat. Trebuie sa constat un fenomen interesant: cu cit persoanele sau firmele au mai multi bani, cu atit creste reticienta de a se implica in asemena proiecte! Am suprinderea sa vad cum cei mai calzi sustinatori sint elevi de liceu sau firme proaspat deschise.
  • pe de alta parte, trebuie sa recunosc faptul ca ma confrunt de multe ori cu un zid rece. Trimit email-uri in diferite zone si la diferiti oameni si primesc raspuns la 20% din ele. Se prefera lipsa unui raspuns decit un raspuns negativ. Pur si simplu sint ignorat. Mi se pare lipsa de elementar bun simt. Daca nu vrei sa ajuti, macar ai curajul sa refuzi.
  • datorita celor expuse la punctul anterior, sint in situatia in care aproape ca voi renunta sa cer ajutor tintit. Am observat ca apar solutii la problemele mele sau “instantaneu”, din neant (aici sustinatorii “legii atractiei” vor zice “ti-am spus eu!”) sau sa postez o cerere de ajutor pe Milionarul Mioritic si sa astept reactii de la cititori (cum am facut ultima data, cind am spus ca am nevoie de un specialist in baze de date)

E adevarat, proiectul meu e abia la inceput, practic inca nu a fost demarata prima distributie de DVD-uri. Blogul meu e de asemenea mic. Cu toate acestea se pare ca ma descurc binisor cu voluntarii. La aceasta ora am 15 voluntari in distributie (sa vedem cit mai ramin pina la urma-probabil se vor oferi si altii) si o echipa formata din designer grafic, designer in flash, doua traducatoare, o firma de soft plus cea mai valoroasa colaboratoare, Simona de la TUALEGI.NET care este reprezentanta proiectului in legatura cu partenerii si presa.

Probabil ca in momentul in care proiectul se va lansa cu adevarat (si in cazul in care se va dovedi un succes) vor exista mai multe oferte de voluntariat. Pina atunci doresc sa le multumesc public voluntarilor implicati in acest proiect, care vor fi nominalizati pe blogul proiectului, la care lucrez in acest moment. Fara munca lor, plina de generozitate si entuziasm, nu s-ar putea concretiza ideile care imi sint atit de dragi. VA MULTUMESC!

Share This

Da mai departe!