Cum să îți imparți un discurs în public: Regula 30 – 60 – 10

Intr-un post precedent scriam despre reguli de baza care trebuie respectate de un vorbitor in public.

Daca ai avut ocazia sa participi la conferinte pe diverse subiecte ai observat cu siguranta vorbitori care depaseau timpul acordat de moderatorul conferintei.

Reactii:

  • Moderatorul incearca disperat sa revina la programul initial si atrage atentia regulat vorbitorului ca a depasit timpul
  • Vorbitorul, dintr-un exces de zel, a incercat sa indoape publicul cu cat mai multa informatie si s-a trezit ca tot n-a spus tot ce are in tartacuta …incepe sa se grabeasca la presiunea modeeratorului si are un finish in genunchi
  • Publicul e frustrat de fapul ca ii e furata pauza anuntata in program.

Morala:

Daca ai depasit timpul acordat pt un speech si continui cu nesimtire, orice om din public este un potential ucigas :)

Solutia : 30 – 60 – 10.

Asa cum am spus si in postul celalalt …ORICE lucru important poate fi tratat in 30 -35 minute cu rezultate extraordinare. Tot ce depaseste 35 minute sunt balarii sau dragostea prea mare vorbitorului pentru vocea sa.

Imparte portiunea de timp care iti este acordata in 3 bucati: respectiv : 30 – 60 – 10.

30% din timp pt speech
60% din timp pt feedback ..discutii intrebari
10% din timp pt incheiere, rezumat, concluzie, indemn pt actiune.

Asadar daca ti se acorda 30 minute :

9 minute pt speech
18 minute pentru intrebari, discutii
3 minute pentru incheiere, concluzie

Avantajele “decupajului”:

Riscam aproape intotdeauna sa depasim timpul acordat. Sistemul 30 – 60 -10 iti permite sa fii mai eficient, sa te pregatesti mai bine…sa prezinti esentialul si sa lasi loc liber discutiilor.

Spre deosebire de vorbitorii prosti, vorbitorii buni pun mai mult accent pe discutii si feedback. Te intereseaza mai mult parerea lor despre ceea ce prezinti..ca sa le cunosti nevoile si sa stii cum sa le vinzi, decat sa ii indopi cu informatie.

Faptul ca acorzi timp dublu discutiilor..face din public un aliat, pentru ca dovedesti ca nu te temi de intrebari si esti transparent. De altfel…cel mai bun exemplu pentru a vedea eficienta sistemului este in scoala sau facultate.

Profesorii cei mai buni sunt cei care iti vorbesc deschis si accepta un dialog, nu se tem de intrebarile provocatoare si recunosc atunci cand nu au un raspuns. Cunosti imediat un profesor prost dupa faptul ca sta si recita doua ore niste prezentari powerpoint pe care nu le intelege nimeni si se scandalizeaza cand vreun student il intrerupe.