Brooklyn bridge

in 1870 un inginer cu o gandire vizionara, John Roebling s-a gandit ca ar putea uni New York-ul de Long Island (aproape 2 km distanta). A expus ideea si planurile lui mai multor experti in constructii care i-au dat toti aceleasi raspunsuri :

– Este imposibil sa faci un pod de o asemenea lungime
– Nu se poate face
– Nu s-a m-ai facut niciodata asa ceva
– Nu este practic
– Renunta

Roebling nu putea insa sa renunte la visul sau. Se gandea zi si noapte numai la podul acela imens. Stia in adancul lui ca se poate construi. Simtea ca se poate face. Avea nevoie doar de cineva care sa ii impartaseasca visul. Asa ca a reusit sa il convinga pe fiul lui, Washington, care abia atunci incepuse cariera de inginer, ca ar trebui sa incerce sa construiasca podul ala.

Lucrand impreuna pentru prima oara, tatal si fiul au dezvoltat strategii, s-au gandit la o multime de aspecte care ar fi putut interveni in constructia podului, au facut planuri, au angajat oameni si au inceput sa construiasca podul pe care il visau.

Proiectul mergea bine cand…cu mai putin de trei luni inainte de lansare, un accident tragic la locul constructiei, i-a luat viata batranului Roebling iar Washington a ramas cu sechele pe creier care l-au pus in imposibilitatea de a se misca sau de a vorbi..

“Stiam noi ca asa se va intampla”
“Oameni nebuni cu visurile lor nebune”
“E o prostie sa alergi dupa himere”

Toti aveau comentarii negative, si erau de parere ca proiectul ar trebui suspendat din moment ce singurii care stiau cum ar trebui construit podul (John si Washington Roebling) erau..unul mort, iar celalalt handicapat.

In ciuda handicapului sau, Washington nu s-a lasat descurajat, ba chiar era convins ca podul va putea fi terminat. A incercat sa isi entuziasmeze echipa si prietenii , dar toti i-au spus ca ar trebui sa o lase balta. Podul nu se poate construi.

Intr-una din zile stand in patul de spital, fara sa poata sa isi miset decat un singur deget. Washington s-a gandit la un sistem care sa ii permita sa comunice cu sotia sa. Treptat doar folosind degetul si anumite semne a reusit sa isi puna sotia sa ii sune pe ingineri si sa le spuna ce ar trebui sa faca in continuare.

Parea o prostie sa comunici planuri ingineresti, calcule matematice printr-un intermediar care nici macar nu avea habar de inginerie. Si pe deasupra totul sa fie facut greoi doar prin niste semne cu degetul.

Timp de 13 ani Washington a dat instructiuni in felul acesta, aratand sotiei sale cu degetul ce trebuie sa spuna inginerilor, pana cand podul a fost finalizat. La data deschiderii oficiale, Brooklyn Bridge era cel mai mare pod suspendat din lume. In prima zi dupa deschidere au circulat pe el peste 1800 de vehicule si 150.000 oameni. Podul a costat 15 milioane de $ si 27 de oameni au murit in timpul constructiei.

Prima persoana care a trecut podul a fost…sotia lui Washington.

Podul exista inca si astazi, pentru ca un om nu s-a dat batut chiar daca toata lumea ii spunea ca nu mai are nici o sansa.

Daca el a putut construi un pod, doar miscand un deget….pe tine te poate da ceva inapoi ?

Share This

Da mai departe!