Sunt intr-o dilema

eu cred ca ar trebui sa o lase mai moale cu romantismele.....nu ajuta DELOC.

.

Normal, avand in vedere ca individul este suma trairilor proprii si a conditionarilor impuse de societate- pe tot parcursul vietii. Se ajunge in multe cazuri la amutirea totala a eului propriu in favoarea imaginii reflectate in societate. De asta a si aparut ( ironic mi se pare) termenul de "persoana". Persona era masca folosita de actorii antici in teatrul grec.

Personal consider ca noi nu suntem gandurile fie ca ele sunt romantice, sinucigase, fericite, diabolice sau plictisite. In momentul in care te uiti la gand si-l constientizezi acela dispare si se lasa linistea (meditatia ajuta).

In rest, ceea ce credem ca este real, logic si teoretic nu este decat perceptia noastra. Raul sau binele sunt create de minte dar noi suntem mai presus de minte cand o controlam.

Mai consider ca este important ca dragostea sa fie perceputa ca un proces independent de persoana asupra careia se revarsa. Bucura-te de dragostea pe care o porti dar nu crea din celalalt animalul tau de joaca fara de care nu vei mai putea avea momente culminante daca nu face actiune x si y. Fii liber si respecta libertatea tuturor.

asta se intampla din cauza conditionarii sociale,cand nu ai grija ce iti bagi in cap. nu mai citi astfel de lucruri.Cred ca e invers, de fiecare data cand urmaresti astfel de materiale atunci ajungi la oconcluzie trista despre lume. Nu stiu daca am inteles bine intrebarea.....

imi plac mai mult desenele animate !

realitatea pe care o percepe ochiul omului de rand si cea care rezulta din capul unui scriitor poate si sunt aceleasi dar au chipuri total diferite. de aceea persoana data ar trebui sa gaseasca legaturi intre realitate si carti pentru a tine mereu o legatura cu pamantul. cartea tre sa relaxeze, nu trebuie sa ne peirdem in ele si sa ratacim in acea lume, care nici cum nu poate deveni a noastra.

ar trebui sa ii spui sa aiba rabdare...sa mai creasca :)
fiecare varsta are intrebarile ei. raspunsurile nu vin intodeauna imediat. deci, rabdare...

p.s. de exemplu, vezi dilema mea...sunt sigura ca o sa mai spal vase mult timp de acum incolo :)))

Raspuns la dilema.
Am sa dau un citat inainte de orice. Un citat din mine [da, sunt infatuata. foarte.]
EL si EA cea mai frumoasa poveste de iubire.
Un eseu frumos despre ea si el. In care ea e femeia. Iar el e barbatul.

EL Avea costumul strans lipit de corp.
Si nu purta cravata.
Mai tarziu aveam sa realizez ca tocmai lipsa etichetei m-a facut sa-i dau atentie.
Stii ? Cum e faza cu produsul ala din raft cand ii cauti pretul. Si cum nu-l gasesti niciunde, il arunci la loc in raft. Nici macar nu te ostenesti sa intrebi vreun responsabil de raion ce si cum. Asa a fost si cu el.
Nu mi-a zis pretul. Atunci i-am dat eu unul. Destul de logic, as spune, pentru o tipa de 30 de ani.

EA era scriitoare de cuvinte.


- Buna. Eu sunt EA. Imi pare bine de cunostinta.
- Buna. Eu sunt EL. Intra, ia loc.
Apoi ea si-a adjudecat locul.A intrat in loc si a plecat doar cand i-a spus el sa plece.
fluturi fluturi fluturi
fluturi fluturi fluturi
fluturi fluturi fluturi
Apoi, EA a capatat un al treilea ochi.
EA: "Am un al treilea ochi. Cred. Sta atarnat intre inima si creier. E legat cu sfoara, strans. Cineva i-a facut un nod prea gros si mi-a ramas in gat. Comunicarea dintre inima si creier a devenit astfel imposibila. Acum ma zbat deci sa comunic cum pot. Si nu pot."

Ideea e ca fiecare are o poveste. Mai mult sau mai putin sinucigasa. Un moment culminant din viata poate deveni usor, prea usor, un moment sinucigas. Te sinucizi din disperare, oricare ar fi cauza acestei disperari: dezamagirea in dragoste, saracia, boala, etc...Singurul motiv insa despre care oamenii fac filme [oricat de simplista ar parea aceasta concluzie] este: sinuciderea din dragoste. Madame Bovary sau Anna Karenina nu sunt doar zamislirile unor creiere luminate cu talent literar. Respectabilele doua doamne de mai sus exista in fiecare femeie. Unele femei sunt mai "dramatice". Se vor eroine. Si atunci, voila, devin brusc raposate. In fine....de ce am dat citatul din mine? Pentru ca as putea continua acele randuri cum vreau eu. In functie de starea de moment. As putea continua povestea intr-un moment labil, unul in care e evident ca sunt marcata de filmele adaptari ale marilor clasici care au scris despre femeile fatale si iubirile lor neintelese. Poate ca sunt cinica, poate ca nu. Oricare ar fi adevarul....poate ca si eu merit un film/ o opera literara....chiar daca nu m-as sinucide niciodata.

p.s. nu era tocmai un raspuns la intrebare. era doar un alt scenariu al aceleasi povesti.

Nu trebuie sa fie neaparat adevarata afirmatia k "eroul romantic" se sinucide, acesta in cele mai multe carti/filme reuseste sa isi implineasca dragostea sau sa isi sacrifice dragostea pentru persoana iubita. Romantismul pe are il abordam in viata personala este cu siguranta rezultatul cartilor/filmelor,dar raportate la propria personalitate a celui care o aplica. Pot exista asemanari intre perceptiile romantice a 2 sau mai multe persoane, dar in cele din urma nu pot fi identice(asta ar insemna ca nu ma mai fi unici).

daca vrei exista. deci exista. :)