Mi-am adus aminte de zilele din liceu cand alergam cu cainele prin padure la 6 dimineata, dupa ce oboseam ne opream…imi asezam capul pe blana moale pe care o avea Lupi si prindeam rasaritul. Se intampla acum 6-7 ani si parca a trecut o viata de atunci. A fost cel mai bun an al meu. Program de sculat la 6.AM, alergat., spalat, citit, mancat, mers la scoala. Intre timp am ajuns in Bucuresti si m-am lenevit. Am mai avut tentative cat timp am stat in regie sa ies la alergat ..dar n-a fost ceva stabil …si nu se intampla decat seara. o saptamana, doua, trei seara de seara..apoi imi pierea cheful.

Dupa asta mi-am luat o bicicleta si faceam noaptea ture cu ea pe strazi. Mi-au furat-o de la parter ziua in amiaza-mare desi era legata si era portarul la 2 pasi.

Un prieten avea role si o perioada eram mai mereu cu febra musculara de la atata alergatura.

Mi-ar placea sa alerg iar cu tata cum o faceam in Pitesti la stadion in vacante. Ture dupa ture, cred ca nici acum nu il intrec. A facut alpinism si s-a pastrat..iar eu observ ca am o usoara tendinta de burta…la 24 si ceva de ani. This is not good..not good. Poate imi spuneti acum ca traiesc bine si de-aia, asa-i ? :))

Nu-mi mai amintesc cand a fost ultima oara cand am alergat…dar imi amintesc foarte bine cum au fost zilele in ultimele luni. Daca pana acum 3 luni ….dormeam ziua pana la 2 dupa – amiaza si munceam noaptea de la 12 la 6 dimineata….acum ma scol la 8, plec la birou si dupa ce termin programul…ajung acasa seara la 10 – 11. Mananc si ma culc. Ziceti voi…cum sa nu se puna? :))

Stai asa…in neamul meu n-are nici un barbat burta. Eu de ce sa am…?

Asa ca ..aseara am vorbit cu un prieten, Alex despre faptul ca cei mai multi oameni renunta chiar inainte sa reuseasca, in timp ce acei care au succes, au succes pentru ca atunci cand toti ziceau sa renunte…au mai incercat o data.

Imi place Emil Zatopek, un atlet Ceh care alerga in probele de rezistenta si care a reusit ca in 1952 sa castige la Jocurile Olimpice de la Helsinki 3 medalii de aur, la 5000m, 10.000m si Maraton, spulberand de asemenea recordurile in toate cele trei probe. Un om pentru care cursa incepea abia atunci cand puterile il paraseau. Cand toti erau epuizati si istoviti fizic, cand picioarele parca aveau plumb in ele..Zatopek alerga mai tare. Cum ? Spunea “Creierul controleaza trupul, deci daca spun picioarelor mele sa alerge mai tare, o vor face”. Suferind, inestetic, cu spume la gura si venele gata sa-i plezneasca pe frunte…accelera exact in momentele cand corpul ajungea la limita puterilor. “Odata ce ai renuntat…vei renunta mereu.”

Am stabilit cu Alex, ca in dimineata asta sa alergam.
La 7 trebuia sa ne intalnim la Tineretului.
La 6.20 ma scol si incep sa ma imbrac.
La 6.24 primesc mesaj de la Alex, ..ca nu mai poate veni ca e obosit. II dau mesaj si ii zic..ok..altadata. Sunt putin dezamagit ca a renuntat atat de usor, si ma gandesc ca si eu sunt la fel de multe ori.
Dupa ce primeste mesajul meu ma suna si imi zice: Hai totusi sa mergem. A trecut de zona de confort si si-a impus sa nu renunte imediat.
La 7.15 ne intalnim.
Alergam 30 min si mai discutam una alta. Priveliste superba, ideal pt alergat, verdele ala crud si aerul rece ma revitalizeaza.
Ajung acasa la 8. Fac un dus, mananc si ma barbieresc.
Cant
La 9.30 ajung la o intalnire. Iese prost dar ma simt bine
In jur de 11 fara un sfert ajung la birou. Nu mai e cafea…beau apa…
Raspund la mailuri, citesc feedurile, ma apuc de taskurile pe care mi le-am fixat.
Primesc un telefon care imi imbunatateste dispozitia.
Se face 14.35 : mi-e foame si vreau pauza. Scriu postul asta. ..

Revin. Nu renunt la tine!

Share This

Da mai departe!