In articolul precedent am scris despre faptul ca oricat ai incerca, nu vei reusi niciodat sa castigi o disputa pe internet. Cauza principala este efectul de bumerang care apare cand cineva iti ataca propriile convingeri si credinte. Reactia instinctiva este sa ti le aperi in fata oricaror argumente, renuntand la obiectivitate si drept urmare convingerile tale se intaresc si mai mult.

Cu alte cuvinte, suntem orbi in fata argumentelor, cand avem o disputa.

brain

Poate asta explica faptul ca oamenii recurg la atacuri la persoana atunci cand se cearta. Cineva spunea ca omul a intrat in civilizatie cand a invatat sa spuna o injuratura in loc sa dea cu bata in celalalt. Ce nu se spune este ca de fapt atunci cand ataci pe cineva personal o faci pentru tocmai ai realizat ca argumentele tale, oricat de puternice, nu sunt luate in considerare. Asa ca, tot ce vrei acum este doar sa-l faci pe celalalt sa sufere, macar putin.

Ok, daca atunci cand cineva ne confrunta pe fata convingerile, si ne aduce argumente contra, noi nu tinem cont de ele si convingerile noastre devin si mai puternice, inseamna ca oamenii se vor convinge singuri de adevar daca sunt lasati in pace?

Si da, si nu. Mai mult nu.

Hai sa exploram alt fenomen extrem de interesant care se petrece de data asta atunci cand suntem singuri, si nu ne ataca cineva din exterior convingerile.

Ti s-a intamplat vreodata sa fii pus intr-o situatie in care sa iti dai seama ca ai facut un lucru care este in totala contradictie cu ceea ce crezi sau spui ca sustii?

Ai facut vreodata lucruri contra principiilor tale?

Daca nu te minti pe tine insuti vei recunoaste ca au fost situatii de genul acesta. Suntem oameni si gresim de multe ori. Sustinem una si ajungem sa facem alta. Nu tot timpul, dar sunt situatii cand se intampla.

Ei bine, cum reactionam de obicei atunci cand se intampla asa ceva?

Cateodata nu poti sa gasesti o explicatie logica, morala sau chiar rezonabila pentru actiunile tale. Cateodata comportamentul tau e exact contrar asteptarilor pe care cultura din care faci parte, familia ta, grupul tau social sau chiar persoana care crezi tu ca esti le are.

In acele momente te intrebi: “De ce am facut asta?” si daca raspunsul iti raneste ego-ul imediat simti nevoia unei justificari sau a unei scuze. Te simti de parca ti s-ar fi turnat un sac de nisip in cap si vrei doar putina alinare.

Fenomenul asta poarta numele de Disonanta Cognitiva.

Pus intr-o definitie, suna cam asa:

Atunci cand la un moment dat elementele noastre cognitive sau presupunerile noastre sunt contrazise de informatii sau actiuni noi pe care le facem, in mintea noastra apar senzatile de conflict si disconfort. Creierului nostru nu-i place starea de conflict asa ca incearca sa gaseasca o metoda de a armoniza acele doua lucruri opuse. De obicei face asta creand o realitate imaginara in care cele doua sa poata sa existe in acelasi timp.

Propriul nostru creier creaza o iluzie in capul nostru. In felul acesta ne protejeaza ego-ul si putem accepta ca am facut niste lucruri pe care le-am condamna la altii in aceleasi conditii. Iar consecinta imediata este ca atitudinea noastra fata de ce am facut se SCHIMBA.

Toate studiile facute pe acest subiect au aratat ca de fiecare data cand traim aceasta senzatie de conflict interior, vom cauta sa reducem unul din elemente si sa-l facem sa nu mai para asa de important in raport cu celalalt, in felul acesta micsorand conflictul.

Mai pe romaneste, ne mintim singuri.

Si facem asta dintr-un mecanism de protectie care are propriul centru de comanda. Functioneaza ireprosabil de fiecare data cand traim doua stari conflictuale.

Hai sa va dau si cateva exemple:

Fumatul

Toti oamenii care fumeaza (cognitie 1) stiu sau au auzit ca fumatul duce la cancer pulmonar (cognitie 2). Atunci cand te apuci de fumat exista un conflict interior pentru ca ai aceste doua lucruri care sunt in conflict si pe care le traiesti in acelasi timp. Stii ca fumatul duce la cancer si totusi fumezi. Care este rezultatul?

Rezultatul este ca datorita disonantei cognitive, incepi sa rationalizezi si de obicei minimizezi unul din factori ca sa nu mai simti acel disconfort sau ca starea de conflict dispare. Ori incepi sa-ti spui ca de fapt o sa te lasi cand vrei tu de fumat, ori incepi sa gasesti exemple de oameni care fumeaza de zeci de ani de zile si pe care ii cunosti si n-au nimic, ori, pur si simplu te decizi sa ignori faza cu cancerul si spui ceva de genul: “oricum o sa mor la un moment dat, ce mai conteaza..” Acum starea de conflict a disparut, tu te simti mai bine, chiar daca realitatea a ramas la fel (fumatul produce cancer)

In anul 1964 s-a realizat un studiu pe fumatori şi nefumatori care a constat într-o singură întrebare adresata subiectilor: “credeti ca intr-adevar fumatul poate duce la cancer pulmonar?” In timp ce doar 10% dintre nefumatori s-au indoit de adevarul teoriei, 40% dintre fumatori aveau dubii, fapt ce arata că acestia din urma au ales sa rezolve conflictul launtric prin contestarea pretentiilor cercetătorilor care avertizează asupra riscurilor implicate de fumat.

Razboaiele

O problema greu de rezolvat pentru soldatii care se duc pe front este omorarea inamicilor. Pleci de acasa cu ideea ca oamenii sunt finte egale, superioare, etc.

Cu toate astea in razboi, soldatii care trebuie sa ucida prima oara trec printr-o puternica stare de conflict interior. Tot ce au nevoie este de o justificare care sa le atenueze conflictul. Propaganda nu trebuie sa fie extrem de ingenioasa pentru a prinde, pentru ca tinerii ostasi sunt dornici să gasească o idee care sa le justifice faptele oribile: “I-am ucis pentru că merită, pentru că sunt barbari, pentru că lumea este mai buna fara ei, pentru ca problemele noastre vor disparea odata cu disparitia lor!”.

Atunci cand accidental sau fortati de imprejurari ajungem sa facem ceva ce intra in contradictie cu principii fundamentale in care credem, pentru ca nu putem schimba trecutul, incepem sa ne autojustificam si sa ne convingem ca ceea ce am facut este de fapt rezonabil.

Cariera

Sunt oameni care stau in acelasi job pe care il urasc ani si ani de zile. Cand ii intrebi de ce nu pleaca de acolo incep sa iti spuna de fapt cate avantaje are jobul respectiv. De fapt, pentru ca nu au luat decizia de a schimba jobul, creierul lor a trebuit sa gaseasca o modalitate de a se justifica. Treptat oamenii ajung sa-si creada propriile justificari.

Ce este foarte interesant la tot acest fenomen e urmatoarea observatie:

Cu cat conflictul interior este mai mare cu atat oamenii sunt mai convinsi de propriile justificari.

Ce este mai amuzant este ca noi observam foarte rapid in exterior, atunci cand cineva pare “orbit” si ca nu vede cum stau de fapt lucrurile dar ne confruntam personal, zilnic cu acelasi fenomen.

Nimeni nu poate trai cu el insusi intr-o stare de disonanta cognitiva. Este obligat de propria lui minte sa schimbe ceva iar schimbarea merge, de regula, in directia protejarii imaginii de sine, oricare ar fi asta.

Relatiile

Am prieteni barbati si femei care nu au o relatie si la care realitatea este: saptamana si partenerul. Ati fi uimiti sa auziti de justificarile pe care le aduc. Ma amuza cand ma gandesc ca aceleasi justificari le aduceam si eu la un moment dat.

Iti recomand si doua carti scrise de acelasi autor care trateaza motivele pentru care luam decizii aparent lipsite de logica:

 

irational-in-mod-previzibil-fortele-ascunse-care-ne-influenteaza-deciziile_1_produs Irational in mod previzibil. Fortele ascunse care ne influenteaza deciziile – Dan Ariely

Irational in mod previzibil este nebunesc de originala. Ne arata de ce – mult mai adesea decat ne place sa recunoastem – oamenii fac greseli prostesti, uneori dezastruoase. Ariely nu doar ca ne ofera o lectura fascinanta, ci ne face si mult mai intelepti.
irationalitatea-benefica_1_produs Irationalitatea Benefica – Dan Ariely

De ce bonusurile mari ii pot face pe directori mai putin productivi?

De ce razbunarea este atat de importanta pentru noi?

De ce exista o diferenta atat de mare intre ceea ce credem ca ne va face fericiti si ceea ce ne face fericiti cu adevarat?

Cu ce te ajuta sa stii asta?

In primul rand, faptul ca iti gasesti justificari si te minti pe tine insuti ca sa nu te simti inconfortabil legat de anumite lucruri pe care le faci este o realitate si nu poate fi pus sub semnul intrebarii

In al doilea rand, faptul ca fiecare dintre noi facem asta zilnic, e alta realitate.

Traim fiecare in bula lui in care justificarile ne protejeaza imaginea de sine.

Dar daca stii asta poti:

– sa intelegi atunci cand prietenii tai iau decizii neasteptate, irationale
– sa nu mai pierzi timpul in certuri pe internet, pentru ca fiecare isi apara de fapt imaginea de sine
– sa intelegi atunci cand familia ta te critica, aparent fara motiv
– sa intelegi de ce atunci cand cineva greseste fata de tine si aduce scuze care sunt stupide
– sa iti dai seama ca zilnic esti expus la acelasi fenomen si ca nu strica sa incerci sa te vezi si prin ochii celorlalti
– sa pastrezi contactul cu realitatea si sa nu ajungi un mic Hitler pentru cei din jur, justificandu-ti actiunile prin motive imbecile
– sa iti schimbi atitudinea fata de lucruri pe care alta data le considerai inacceptabile…

Stai asa…

Ultima propozitie merita explorata putin mai mult
Multi oameni cred ca Atitudinea iti declanseaza Comportamentul vizavi de un anumit lucru.

Dar oare atitudinile cum se formeaza?

Ei bine…asta afli in articolul de maine.

Pana atunci, lasa-mi un comentariu mai jos si da-mi un exemplu din viata ta cand disonanta cognitiva te-a facut sa gasesti niste justificari stupide 🙂 Nu m-ar deranja si un share/like pe Facebook

Share This

Da mai departe!