N-am mai scris de mult aici. Pe de o parte, cu fiecare comentariu pe care il primesc in moderare ma ard buricele degetelor sa scriu ceva, orice, doar sa scriu, pe de alta parte nu vreau sa trec la posturi superficiale sau lipsite de substanta. Pentru lucruri rapide si mici folosesc acum Twitter. (ma puteti urmari acolo) .  In fiecare dimineata scanez, citesc, studiez peste 1000 de articole, site-uri, noutati.  90% din ele sunt aceleasi chestii repetate obsesiv. Cum ca tu esti o persoana foarte misto, care poate avea tot ce vrea si care merita tot ce e mai bun. Si mi se face greata. Pentru ca nu e asa. In ultima jumatate de an mi-am dat seama de niste lucruri :

– Nu meriti ce e mai bun. Meriti ceea ce ti-ai pregatit. Cum iti asterni asa dormi. Meriti doar lucrurile pentru care te lupti. Daca esti lenes, meriti sa mori de foame. Daca nu ai chef sa te speli cand pleci la munca, meriti ca oamenii sa rada de tine in metrou. Nu meriti sa fii compatimit. Meriti sa fii umilit.

– Nu meriti sa fii iubit(a) . Dragostea nu se da pe datorie si nu se cere inapoi. Daca cineva te iubeste nu ai nici un merit. Daca ai pretentia ca cineva sa-ti raspunda la ceea ce oferi tu, aia nu e dragoste.

– Mi-am dat seama cat de mult imi displac plangaciosii. Ii recunosti dupa tonul vocii imediat ce ai facut greseala sa le raspunzi la telefon. Nu au cu cine vorbi si vor sa-ti manance timpul cu problemele lor. Poate sunt prea pragmatic si nu am timp de povesti dar chiar nu vreau sa fiu sunat sa aud ce probleme ai tu. Sunt sigur ca si altii vor sa se bucure de momentele lor de liniste. Regula este : Ai intrat in mocirla, scoate-te singur ! Ai nevoie de ajutorul meu. Spune-mi clar asta in 30 secunde . Nu e nevoie de povesti nemuritoare .

– ma enervez mai des ca altadata si nu mai am rabdare. Pff. Si acum sunt nervos. O sa revin . Publish.

Share This

Da mai departe!