Exista o poveste care circula despre broaste. Se spune ca daca pui o broasca intr-o oala cu apa clocotita va sari imediat afara. Dar daca pui o broasca intr-o oala cu apa rece si apoi pui oala pe aragaz si incalzesti apa la foc mic incat temperatura sa creasca putin cate putin, broasca va ramane acolo si va fi fiarta de vie fara sa schiteze nici o miscare.

Nu am verificat niciodata povestea asta dar chiar daca nu ar fi adevarata exista o analogie puternica aici cu ceea ce ti se intampla in multe perioade ale vietii.

got

 

Majoritatea oamenilor cu care am interactionat la traininguri sau prin coaching mi-au povestit ca au ajuns intr-o stare de frustrare si de nemultumire fata de viata lor, in timp, aproape pe nesimtite, niciodata brucs si pe neasteptate.

In liceu erai suplu si inconjurat de fete si dupa 10 ani ai cu 40 de kg in plus si esti singur. Cum ai ajuns acolo? Treptat.

In facultate erai sufletul petrecerii si persoana pe care toti o invidiau, dupa 7-8 ani esti plafonat(a) la un job pe care il urasti, ajungi seara acasa, deschizi frigiderul, mananci, dai drumul la televizor pe un show de scandal, si dormi doar ca dimineata sa o iei de la capat fara nici un chef. Cum ai ajuns acolo? Treptat

Motivul pentru care se intampla asta este ca organismul are tendinta sa respinga schimbarile bruste, radicale, dar se adapteaza repede la schimbari mici, gradate, repetate.

Am avut ieri un training de 5 ore pe motivatie in Poiana Brasov pentru 20 cei mai buni oameni din tara ai unei companii. Unul din lucrurile pe care am insistat este usurinta cu care ne defocusam si ne lasam distrasa atentia de la obiectivele pe care le avem, si, ca urmare, motivatia scade treptat. Paradoxul este ca focusarea pe ceea ce faci are cu totul alt inteles decat cred majoritatea oamenilor.

Focusarea nu inseamna sa spui NU altor lucruri.

Focusarea inseamna sa spui NU altor lucruri care sunt importante.

Daca ai un obiectiv pentru care tragi tare, un vis pe care doresti sa ti-l realizezi, fara sa te concentrezi pe ceea ce faci, vei realiza lucrurile intr-un timp mult prea lung sau le vei abandona pentru tentatiile care apar atunci cand esti blocat sau fara inspiratie. Numai ca, TOATE TENTATIILE vin sub forma unor lucruri bune.

Rar vei ceda in fata unor lucruri despre care stii de la inceput ca iti vor face rau. Sa luam un caz extrem: drogurile. Nu va veni nimeni la tine cu un pliculet cu un praf alb si iti va spune: Hai sa-ti dau ceva care te va lasa dependent, te va face sa cheltui toti banii din casa, sa-ti vinzi sau sa-ti amanetezi lucrurile, iti vei pierde prietenii si vei ajunge ori in vreun spital ori la puscarie, asta daca ai noroc si nu faci vreo supradoza intre timp. Pentru ca in cazul asta vei refuza aproape 100%.

Ce ti se spune, in schimb? Trage doar odata, o sa simti ceva ce n-ai mai simtit niciodata, o sa fii euforic si vei uita de problemele care te apasa in prezent. Pare un elixir magic, nu-i asa? Numai lucruri bune.

La fel ca multi altii am trait pe pielea mea efectele incete ale unor schimbari nedorite. Eram plin de energie in timpul liceului. Urcam muntii in fuga in vacante si imi placea sa bat recorduri de timp. Treptat, stilul de viata nesatos care  a inclus multa Cola, muncare cumparata in fuga in loc de mancare gatita, somn la ore neregulate, munca in timpul noptii si stress m-au adus la 6 kg in plus fara sa-mi dau seama cand s-a intamplat. Mai mult decat atat, in mintea mea credeam ca sunt acelasi tip energic din liceu.

Pana cand am alergat primul kilometru, in mai 2012 si mi s-a taiat respiratia de trei ori. A fost momentul cand am fost socat. Socul nu a fost ca mi s-a taiat respiratia in timp ce alergam ci ca ceea ce credeam eu despre mine era MUUULT departe de realitatea fizica. Putin cate putin, rezistenta origanismului a scazut ca sa se adapteze cu schimbarile lente si nesanatoase care veneau.

Socul a fost atat de puternic in mintea mea incat am luat hotararea sa alerg constant si sa ma pregatesc pentru maraton mai mult ca sa am un deadline si un obiectiv imposibil pentru mine la ora aceea incat sa ma provoace si sa ma motiveze sa trag de mine.

Am inceput sa citesc tot ce prindeam despre alergare si maraton, am ajuns la lansarea cartii “Nascuti pentru a alerga” unde i-am cunoscut pe Andrei Rosu si Gabi Solomon. Mi-am facut un plan de antrenament la indemnul lui Iulian Novac, am inceput sa am grija la nutritie si am iesit la alergat de 4 ori pe saptamana.

Treptat, ceea ce credeam ca e imposibil a inceput sa devina palpabil. 1km s-a facut 2, apoi 5, apoi 7, 10, 15km si pe masura ce alergam, vedeam cu corpul se adapteaza la aceste schimbari mici si poate mai mult.

Acum o saptamana am fost un weekend pe Transfagarasan cu familia si in 3 zile am alergat aproape 60 de km, pe urcare, pe coborare, pe carari de munte. M-am simtit incredibil si semnele oamenilor care imi faceau cu mana in timp ce alergam m-au impulsionat. Urcam 8 km spre Balea Lac pe serpentine si un grup de ciclisti, cu echipament complet si cursiere cobora in viteza, Ne-am incrucisat privirile pentru o secunda si ne-am salutat cu degetul mare in sus si pumnul strans. Eu ii admiram pe ei, ei ma admirau pe mine.

fagaras-17

In acelasi weekend, duminica, dupa ce dimineata facusem o urcare pana la Balea Lac si inapoi pana la tabara, 13 km, am ridicat ancora si am plecat inapoi spre Pitesti. Simteam o pofta nebuna de alergat, nici un pic de oboseala asa ca am luat-o inainte, pe jos, la coborare urmand ca ai mei sa ma prinda din urma cu masinile. Am plecat la 5 dupa-masa si am alergat 2 ore pana m-au prins din urma. O coborare de cosmar, prefer sa urc pante  in nestire decat sa cobor in alergare. Muschii si incheieturile sunt solicitate cu totul diferit, durerile si febra sunt mai mari decat la urcare. Rezultatul: inca 17 km, un somn bun in masina si 2 zile de febra musculara.

Ieri, dupa trainingul din Poiana Brasov am mancat, am baut un litru de apa si pe la 6.30 seara am iesit sa imi fac portia de antrenament. Am plecat din centru din Brasov, am iesit din oras si am luat-o pe sosea spre Azuga. Dupa calculele mele trebuiau sa fie in jur de 33 de km, numai panta. Dupa 2 ore si 20 de minute, din cauza intunericului, a faptului ca nu aveam lanterna frontala sau echipament reflectorizant si ca masinile care veneau din sens invers ma orbeau la fiecare trecere pe langa mine am hotarat sa ma opresc in Predeal si sa iau trenul inapoi spre Brasov unde aveam bagajele. 27 km, cea mai lunga alergare de pana acum, numai pe urcare, panta si serpentine. 1,5l de apa bauta pe drum si doua batoane cu cereale pe care am apucat sa le cumpar de la un Petrom.

M-am trezit in dimineata asta la 5.30 ca sa plec spre Bucuresti si ma simt extraordinar. Nici cea mai mica febra musculara, nici o durere de genunchi, nada. De la prima alergare au trecut 3 luni si putin. Pana la Maraton mai e o luna. Cum am ajuns aici?

1. Schimbari si pasi mici.

Am scris si am spus in atatea randuri pe blog sau in traininguri. Nu cred in pastile minune sau rezultate peste noapte. Organismul uman nu functioneaza asa. Pur si simplu, organismul nu se adapteaza usor schimbarilor radicale. Sa te lasi de fumat brusc nu e o schimbare radicala, de exemplu. Este doar obiceiul de a nu fuma, pe care iil exersezi zi de zi pana cand organismul s-a adaptat.

In cazul alergarii, fiecare km pe care l-am alergat pana acum mi-a ajutat corpul sa se adapteze si sa devina mai rezistent, sa poata mai mult. Am slabit 5-6 kg, majoritatea din burta care incepuse sa se rotunjeasca. Mi-a crescut pofta de viata, nivelul de energie si entuziasmul. In 3 luni am alergat peste 500 de km. Daca mi-ar fi spus cineva acum 3 luni ca pot face asta i-as fi zis sa se duca sa se culce.

Am primit un ultimele zile multe mesaje si mailuri de la oameni care imi spun ca ar dori sa alerge si ei dar nu pot sa alerge cat alerg eu acum.

Raspunsul este de fiecare data acelasi. Acum poate nu poti sa alergi 20 km. Nici nu trebuie. Trebuie sa alergi doar 1km. Pentru ca asta sigur poti. Apoi maine vei alerga 1 km de doua ori si ai facut 2 km. Peste o saptamana vei alerga 1 km de 5 ori si vei face 5km. Eu nu fac nimic deosebit. Nu alerg 27km. Alerg 1 km de 27 de ori. Pot sa alerg mai mult decat tine doar pentru ca am inceput mai de mult decat tine, atat. Nu e alta diferenta. Inca nu pot sa alerg 50 km, dar in 6 luni, voi putea, n-am nici o indoiala asupra acestui lucru.

Oricare ar fi obiectivul sau visul pentru care lupti, iti maresti mult sansele sa se indemplineasca daca pui caramida langa caramida decat daca speri sa dai lovitura peste noapte.

2. Informare continua

Am salvat zeci de pagini de informatii legat de alergare, de la forma de alergare, la nutritie, la exemple de povesti ale unor alergatori incredibili, la echipament, hidratare, plan de antrenament, etc. In fiecare zi citesc ceva pe domeniul asta si incerc sa gasesc lucruri pe care alti alergatori cu rezulate bune le fac si eu inca nu le fac si le pot include in antrenamentul meu. Spre exemplu, in ultimele 2 saptamani am inceput sa acord o importanta mai mare controlului respiratiei in timpul alergarii pentru ca oxigenul ajuns in sange e vital pentru ca organismul sa produca energie pentru muschi.

3. Am un plan.

Planul meu de antrenament e simplu. E un tabel cu zile ale saptamanii, in care sunt trecute zilele de odihna(fara alergare) si zilele de alergare cu nr de km care trebuie facuti si cu ce viteza. E un plan facut automat in functie de anumiti parametrii pe care i-am completat.

Scopul planului este sa ma aduca in varf de forma in ziua maratonului, pe 7 octombrie. Ma ajuta sa fiu in control si sa stiu ce am de facut chiar daca nu am chef. Ma ajuta sa vad cat si cum am progresat pana acum.

Orice obiectiv sau vis ai avea in viata, sa te gandesti la el si atat nu te va ajuta sa-l indeplinesti. Sa nu mi-o zici pe-aia cu Legea Atractiei pentru ca nu functioneaza asta. Un obiectiv sau un vis fara un plan de actiune cu pasi practici si etape de urmat este o iluzie, o speranta si daca se intampla este in cel mai bun caz, noroc chior.

4. Ma tin motivat

Motivatia e precum folosesti apa si sapunul. Trebuie sa o exersezi zilnic. Datorita personalitatii mele ma defocusez foarte repede. Sunt curios si imi plaace sa descopar lucruri noi mereu. Vreau sa stiu si despre aia, si despre aia si despre cealalta. Toata viata mea m-am luptat cu lipsa de motivatie si de aceea am incercat sa aplic tot ce aflam sau vedeam la altii legat de motivare.

O sa—ti zic doar cateva lucruri pe care le fac ca sa raman motivat pentru maraton.

– Citesc si caut mereu povesti ale unor maratonisti care au alergat in conditii mai grele decat ale mele. Oameni care au alergat primul lor maraton fiind mai in varsta decat mine. Oameni care au alergat in echipament mai prost decat al meu. Oameni care au alergat cu diferite dizabilitati. De cate ori fac asta imi pun intrebarea: daca oamenii astia au reusit si au tras tare, eu de ce n-as putea?

– Imi creez programul din zilele de antrenament in jurul antrenamentului. Este foarte greu sa fii motivat sa faci ceva daca lasi  acel ceva pe ultimul plan, atunci cand ti-a mai ramas putin timp la sfarsitul zilei. In zilele cand trebuie sa alerg, nu ma intereseaza de absolut nimic altceva. Intai imi stabilesc orele intre care alerg si abia apoi imi programez restul activitatilor. Daca sunt plecat din localitate imi iau echipamentul cu mine.  Gandeste-te la situatii in care tu sa creezi contextul cel mai bun, conditiile ca ceea ce vrei sa faci sa se poata indeplini. In felul asta motivatia de a face lucrul respectiv ramane constanta.

– Nu-mi las portite sau cai de iesire. Ard podurile in urma mea. Admir oamenii care au puterea incredibila a vointei de a rezista tentatiilor in cele mai grele conditii. Daca le pui un tort pe masa sa stea toata ziua langa el si sa se poata abtine in timp ce se holbeaza la el. Eu nu as putea sa rezist si am tot respectul pentru persoanele care au o vointa incredibila.

Am observat ca modul cel mai bun de ma motiva sa alerg toata distanta pe care o am de alergat este sa alerg departe de casa. Cu cat alerg mai departe de casa, cu atat sunt mai motivat sa termin, ca sa ma intorc. Daca as alerga ture pe stadion sau in jurul blocului, tentatia de a ma opri atunci cand ma doare ceva inainte de a termina cati km mi-am propus sa fac este mult mai mare.

Ca exemplu, mi-au sugerat mai multe persoane ca ieri sa alerg in Brasov pe sub Tampa si sa sa fac ture pe acolo. Am refuzat pentru ca era prea simplu sa ma opresc atunci cand deveneam obosit. Pe drumul Brasov-Predeal nu aveam decat o optiune: sa continui sa alerg.

Daca vrei sa afli mai multe despre cum sa descoperi motivatia ta interioara si cum sa o tii treaza cand lucrezi pentru visul tau sau cand iti doresti sa atingi un anumit obiectiv, weekendul urmator, pe 8 septembrie in Bucuresti si apoi pe 11 septembrie in Cluj-Napoca tin un training pe motivatie si te mai poti inscrie pentru cateva zile. Este acelasi training pe care l-am tinut ieri pentru 20 de persoane.

Intra pe site si completeaza formularul de inscriere din josul paginii. Apoi, vei primi pe mailul cu care te-ai inscris mai multe detalii despre training.

P.S. 4 din participantii de ieri mi-au spus la sfarsit ca se vor apuca de alergat. Nu asta era scopul trainingului, dar nu pot decat sa ma bucur.

Share This

Da mai departe!