Kilimanjaro este cel mai inalt varf din Africa si cel mai mare vulcan din lume. Cei mai multi oameni care ajung sa urce cei 5895m o fac in 6-7 zile datorita aclimatizarii si pericolului raului de intaltime.

Dar dincolo de acesti oameni sunt altii care imping limitele si se intrec in competitii nebunesti incercand sa urce si sa coboare un varf in cel mai scurt timp posibil.

kilian

Recordul pentru Kilimanjaro este detinut de Kilian Jornet care in 2010 a ajuns in varf in doar 5ore 23 minute 50 secunde si a coborat de doua ori mai repede, terminand in 7 ore 14 minute.

In ultimii 3-4 ani, Kilian a fost considerat cel mai bun alergator montan din lume, este campion mondial si a castigat aproape tot ce se putea castiga la nivel de curse de anduranta pe munte (peste 100km)

Pe siteul lui am gasit o lista care reprezinta lista lui de valori. Am tradus-o pentru ca mi s-a parut exceptionala si pentru ca simt ca abordeaza lucrurile optimism si cu foarte mult bun simt.

La final vedeti un trailer pentru un film documentar cu Kilian pe care daca il veti vedea nu veti regreta deloc. Vedeti un om care isi depaseste limitele constant pentru ca asta il face sa se simta viu.

Iata lista:

1. Nimeni nu mi-a spus cine sunt. Nimeni nu mi-a spus ca ar trebui sa merg. Nimeni nu mi-a spus ca va fi usor. Cineva a spus odata ca suntem rezultatul visurilor noastre. Daca nu visam, nu suntem vii.

Voi lupta pentru visurile mele, imi voi urmari pasiunile pentru ca eu cred ca insemnatatea vietii este sa nu urmezi calea altora. Sensul este sa-ti formezi propriile carari catre ceea ce iubesti. Si in ciuda dificultatilor, fiecare esec ma invata cum sa continui.

2. Pasesc pe indiciile pe care instinctul mi le ofera in timp ce ma afund in necunoscut.

Sa risti nu inseamna sa joci totul pe o carte. Inseamna sa evoluezi, inseamna sa schimbi ceea ce esti. Sa fii liber inseamna sa fii tu insuti, fara sa urmezi pe nimeni. Inseamna sa iti iei propriile decizii. Inseamna sa alegi. Sa alegi daca sa intemeiezi o familie, sa urci un munte sau ce cariera sa urmaresti. Pe munte, sunt cel care imi aleg calea, cel care alege daca sa urce sau sa coboare intr-o crevasa, daca sa atac un varf sau altul. Cateodata am dreptate iar cateodata nu am, dar in ambele situatii imi creez singur drumul acolo unde nu sunt poteci batatorite.

3. Nu ma uit la obstacolele pe care le-am depasit ci la cele care sunt in fata mea.

Invat din trecut fara sa-l fi trait, iau experienta pe care am capatat-o si adaug respect si frica pentru a-mi construi un viitor puternic. Trecutul nu este viata pe care am trait-o. Ceea ce fac azi nu imi ofera nicio garantie pentru maine. Traiesc fiecare secunda in prezent, confruntandu-ma cu ceea ce este acum inaintea mea.

4. Nu este despre a fi mai rapid, mai puternic sau mai mare. E despre a fi eu insumi.

Walter Bonatti a vrut sa stie limita pana la care obstacole extreme justifica masuri extreme. Omenirea a aratat ca prin tehnologie putem sa construim aproape orice ne punem in cap sa construim. Dar lucrurile acestea au sens? Trebuie sa invatam sa traim cu mai putin, cu ceea ce avem nevoie si sa fim cat mai umani posibil, cat mai adaptati la ce ne inconjoara, la mediu, la natura. Puterea mea sta in picioarele mele, in trup si in minte.

5. Nu suntem alergatori, alpinisti sau schiori…nu suntem doar sportivi…suntem oameni.

Emotiile pe care le impartasim nu se aduna pur si simplu una peste cealalta, ele se inmultesc. Un varf de munte nu este un punct pe harta sau un punct de pe traseu. Un varf inseamna amintiri, inseamna emotii pastrate in noi, inseamna oamenii cu care urcam sau cei care ne asteapta la intoarcere. Ne iubim si ne admiram intre noi chiar si atunci cand altii nu o fac.

6. Nu suntem siguri ca o vom gasi, dar suntem in cautarea fericirii.

Esecul nu inseamna sa cazi, esecul inseamna sa nu incerci. Esecul inseamna sa nu te bucuri de fiecare pas de pe traseu. Esecul inseamna sa nu simti. Vor fi lovituri, va fi durere si vor fi obiective pe care nu le vom atinge dar nu va fi un esec daca ne vom face propriul nostru drum, chiar daca nu ajungem in varf.

7. Cu simplitate.

Vom merge pe munti fara asistenta, fara echipaj, fara ajutor exterior, cu umilinta, fara sa vrem sa dominam muntele pentru ca stim ca e mai puternic decat noi si ne va duce acolo unde vrea el sa ne duca. Vom invata sa ne contopim cu lumea reala, cu lumea pietrelor, a stancilor, a plantelor, a ghetii, lumea de sub ciment. Ne vom contopi cu ceea ce a fost aici inainte de a fi noi si cu ceea ce va fi aici dupa ce noi vom muri.

8. In tacere.

Vom urca atent, neobservati, respectand mediu, lasand in urma doar urmele pasilor nostri care apoi vor fi sterse de vant. Viata reala este ceea ce purtam inauntrul nostru si doar in tacere putem sa ne exploram cu adevarat.

9. Responsabilitate.

Pentru ca pe munte nu are cine sa te ajute atunci cand esti in pericol, nu ne vom putea abate de la traseul stabilit pentru ca nu exista traseu stabilit. De asemenea nu este nimeni care sa ne felicite atunci cand atingem ceea ce ne-am propus. Pentru ca muntele nu cunoste ipocrizia, pentru ca muntele este sincer. Suntem responsabili de toate actiunile noastre, bune sau rele.

10. Ce urmarim de fapt? Poate sa fie viata?

Care este scopul absolut al incercarilor noastre? Al aventurilor? Al vietii? Este atingerea obiectivelor sau macar apropierea de ele? Este atingerea orizontului sau descoperirea peisaje pe care le traversam pe acel traseu? Viata inseamna oare sa treci linia de sosire sau emotiile si sentimentele pe care le simtim in noi insine? Suntem oameni modelati de visuri, emotii si sentimente.

Share This

Da mai departe!