Imi pasa…
Nu, nu te mai preface.
Singurul de care iti pasa esti tu.
Esti atat de ocupat cu treburile tale, planurile tale, ideile tale, viciile tale incat ai uitat complet de ceilalti.
Stai spectator la ce se intampla incapabil sa iei o decizie, incapabil sa urli, sa razi, sa plangi.
Te chinui si cand vrei sa mimezi vreo emotie
Numai tu contezi pentru tine.
Te uiti cum cineva moare de foame langa tine si te gandesti “asa-i trebuie, daca nu munceste”
Asculti cum cineva plange la telefon in timp ce vorbeste cu tine si te gandesti “nu e problema mea”
Vrei sa faci pe durul
Ti se pare ca a fi insensibl si rece e o dovada de putere.
Ramai cu puterea ta.
Astazi iti garantez ca in timp ce alergai dupa amagiri ai pierdut dulceata unui zambet. Durerea unei lacrimi.
Am facut un test azi
Am lasat o sticla de cola in lift de dimineata, am urcat la birou si mi-am vazut de treburi. Ziua a trecut, am plecat spre casa si sticla era tot acolo.
Ieri am vazut intr-un autobuz o geaca de piele pe un scaun. Cineva o uitase, probabil. In tot autobuzul era aglomeratie. In schimb cele doua scaune din zona “gecii” erau goale. Nimeni n-a indraznit sa puna mana sa vada ce e cu geaca aia. Fiecare avea problemele lui, gandurile lui, ideile lui. Mai importante.
Am pus un copil sa stea cu o floare in mana in centru, la Unirii. 30 minute nimeni n-a venit sa il intrebe ce face.
Am luat-o razna cu totii?
Acum incep sa cred ca ce se intampla in clipul de mai jos e real:
Articole asemanatoare
- Habar n-ai ce esti in stare
- Nu te da batut niciodata, mai ales atunci cand nimeni nu-ti da nici o sansa
- De ce imi place The Apprentice
- Ce faci cand ai prea multe idei?
- Cand o problema devine o problema
Da…e foarte posibil sa fie adevarat ce se intampla in clip. E aplicabil si pt cazul in care cuiva i se face rau intr-un loc public. E demonstrat ca, cu cat este mai multa lume in jurul unei persoane cu atat este mai putin probabil ca cineva sa intervina…responsabilitatea se imparte intre membrii grupului fiecare mizand pe faptul ca sigur altii vor interveni.
Daca lasi portofelul ala acolo, fii sigur ca o sa il ridic.
iti recomand si clipul asta, desi poate il stiai : cum sa furi o bicicleta in new york – simplu, te duci si o iei, nimanui nu ii pasa:
http://www.youtube.com/watch?v=5TNTq3nhuh0
Pittis povestea candva la TV o faza hippie: se duceau prin anii 65 baietii si fetele cu flori in mana, si le ofereau necunoscutilor de pe strada – majoritatea fugeau de ei ca de ciuma, nu intelegeau ce vor aia de la ei. Deci.. nu te speria… indiferenta nu e o boala noua ci mai veche, cam de cand am inceput sa fim prea multi, prea ocupati.
Facem acelasi experiment cu portofelul, la o ora de varf in Rahova sau Militari, nu dureaza mai mult de 60 sec. pana il ridica cineva
Pornind de la articolul “Imi pasa…”
Nu stiu cum sa va conving prin cuvinte, dar daca accesati http://dansantimbreanu.wordpress.com/ , hotarati dumneavoastra daca merita sa cititi si sa dati mai departe.
Unele cazuri s-au rezolvat cu bine, altele din pacate nu.
Cert este ca acum, VASILE SFAITER, ROMULUS IOAN, MIHAI POPESCU si COSMIN I. au nevoie de ajutor.
Mie imi pasa! Am dus portofele acasa, am sunat la usile unor oameni care isi lasasera farurile aprinse la masina peste noapte, am dus batranici acasa cu masina cand le vedeam cum se tarasc pe strada etc… am facut multe si am ramas perplex cand cineva mi-a spus ca sunt papagal.
La noi nu exista concepul de voluntariat! Trebuie mereu sa ai ceva de castigat ca sa actionezi altfel ….
Thank you for inspiring me with each article…your ideas give me strength and power!
(I'm also a beginner on the mountains
)