Cred ca e cam cel mai greu lucru cu care se poate obisnui un antreprenor. Mie imi vin pe saptamana minim 3-4 propuneri de colaborare pe cu totul alta directie decat activitatea mea curenta, propuneri de intrari in afaceri pe domenii in care nu am efectiv nici o treaba. Afaceri care suna bine, afaceri care ar aduce bani.

Tocmai am primit telefon de la un colaborator, care mi-a atras atentia ca nu i-am trimis niste documente desi ii promisesem de 2 saptamani. Acum stau si analizez. Ultimele saptamani au fost criminale. Intalniri, contracte pe masa, calcule, parteneriate; apoi comenzi, livrari, echipa de vanzari de pus pe picioare; apoi avocati, contabili, plati, facturi, calcule, banci. Cateodata trebuie sa apas pe frana, ca sa nu inaintez prea repede.

Stiloul pe hartie, estimari financiare. E directia buna?

Si tai tot ce nu e necesar. Tot ce e nerealist. Tot ce e surplus. Convins de faptul ca sambata viitoare voi fi iar cu stiloul in mana ca sa tai aceleasi detalii care apar in timpul saptamanii. (prioritizare)

Pana intr-un anumit punct e vorba de ‘temporizare’. La un moment dat eram la un furnizor si discutam pe marginea contractelor noastre. In productie publicitara se vad cele mai frumoase rezultate, in panouri, casete luminoase, printuri, personalizari obiecte promotionale, grafica, volumetrie etc. Dar protocolul in domeniu de multe ori este sublim. Continuarea o ghiciti. Cand am cerut cafea, am vazut-o pe femeia de serviciu cum a scos un 3 in 1 si a zis ca imi face in 3 minute maxim. De multe ori intalnirile au loc nu la costume fancy, cum ne strofocam in consultanta, ci in blugi si camasi suflecate la maneci.

Angajati erau peste 80, asa ca i-am propus varianta sa ii trimit pe cineva de la o firma de aparate de cafea, sa discute cu el. S-a uitat peste ochelari si mi-a raspuns sec:

“Daca e de cheltuit pe firma, nu!”

I-am explicat ca fiecare angajat si-ar cumpara propria cafea si parca s-a mai linistit. Dar am apreciat siguranta raspunsului lui. Cheltuiala – nu, incasare – da. Reevaluare in timp a pozitiei. Investitii – analiza -> cheltuieli da/nu, incasari – da. (cheltuieli/incasari).

O alta intamplare care m-a marcat in trecut – cand lucram pe consultanta, am primit un sfat de la o fosta angajatoare, actualmente client fidel si colaborator. Tocmai ii iesise din birou o persoana cu un zambet pe fata cat City Mall. A dat noroc cu mine, a plecat condus de secretara. M-am uitat intrebator la sefa mea de pe atunci, care mi-a dat un raspuns pe care l-am tinut minte ani de zile de atunci:

“Eu nu spun nu niciodata, chit ca e aproape imposibil sa facem ce vrea. In timp o sa isi dea seama singur.”

Sfatul mi-a ramas atat de intiparit in minte incat ma trezesc in intalniri cu persoane care pierd vremea (si pe a mea si pe a lor) si imi repet apoi obsesiv: “INVATA SA REFUZI!”. M-am disciplinat a fi un om direct, dar nu in directia asta intotdeauna. Si ajung sa discut in directii care nu sunt ok pentru planurile mele pe termen scurt/mediu si nu au tangenta cu ce fac. Si din cauza acelui sfat din anii trecuti, stau sambata si tai cu stiloul detaliile, acele detalii care imi fac viata grea. (refuzul)

Share This

Da mai departe!