Despre recunostinta..

O poveste reala spune ca intr-un orasel din America, traia un om care s-a imbogatit din petrol. Dorind sa sprijine localitatea unde s-a nascut si a crescut a facut un gest surpriza. De Craciun, in fiecare an, fiecare om din cei 10.000 – 15.000 de locuitori primea acasa un plic cu o suma de bani de la prietenul nostru.

Asta s-a intamplat an de an, timp de 5-6 ani.

Intre timp, copii omului au crescut si a venit vremea sa se duca la facultate. Tatal s-a gandit ca poate intrerupe traditia cu plicurile de Craciun pentru a le cumpara copiilor un apartament si a le plati facultatea. Asadar, in acel an…nimeni nu si-a mai primit plicul cu bani acasa. Mai intai au crezut ca e doar o intarziere, apoi au inceput sa se enerveze, iar dupa o saptamana de la Craciun au intrat in panica. Oare nu-si vor mai primi banii ?

Dupa o discutie la carciuma…incet incet tot mai multi locuitori s-au indreptat catre casa unde locuia cel care ii ajutase atatia ani. Au inceput sa vocifereze, au venit cu bannere, lozinci si pancarte. Intr-un final omul nostru iese din casa si incearca sa le explice situatia :

- Dragii mei, acum am doi copii mari, trebuie sa ii dau la universitate, sa le cumpar o casa, sa isi continue si ei studiile, sa am grija de viitorul lor.

La care toata gloata a raspuns in cor :

Pai tu iti dai copii la facultate pe banii nostri ?

Articole asemanatoare


 
 
 

Comenteaza cu profilul de Facebook

11 comentarii la “Despre recunostinta..”

  1. Vlad zice la 17:27 pe 30 October 2007

    hehe, eu cunosteam varianta adaptata. un roman plecat in state … restul povestii mai sus. :)

  2. Alex zice la 17:35 pe 30 October 2007

    hmm…

  3. NEO zice la 17:57 pe 30 October 2007

    Lume idioata. Ii invatase cu narav, n-au stiut s-aprecieze.

  4. Phoebs zice la 23:39 pe 30 October 2007

    Tu vorbesti serios? :) ))))

  5. Emil zice la 21:47 pe 31 October 2007

    Foarte interesant, dar din pacate adevarat. Am experimentat chiar si pe pielea mea. Nu stiu de ce, dar sa faci o mie de bine si numai un singur rau si amenii o sa aminteasca raul acela. Cred ca am putea sa invatam din povestea de mai sus, ca noi sa nu fim ca oamenii aceeia.

  6. Sorin Chircu zice la 05:03 pe 2 November 2007

    Frumoasa povestioara! :)
    Imi plac povestioarele care se termina cu sens si impact.

  7. Ion zice la 23:07 pe 5 November 2007

    Foarte foarte faina povestioara!
    Din ciclul dai omului un deget, iti ia toata mana, pe urma vrea sa-i dai si ficatii

  8. NEO zice la 00:42 pe 6 November 2007

    Nu vreau sa intelegi gresit dar… MAI SCRIE. Poate nu ai destul timp dar macar mentioneaza frate pe blog.

  9. Adrian Soare zice la 11:53 pe 6 November 2007

    Neo, voi mai scrie imediat ce voi schimba tema in ceva mult mai misto. Sper ca saptamana asta sa relansez blogul .

  10. vic zice la 12:52 pe 6 November 2007

    se zice “re-re-re-relansare” :)
    bai, adi, ma faci sa te iau cu amenintari :) )
    daca nu mai scrii vezi ca incep sa te caut..

  11. Adrian Soare zice la 15:49 pe 6 November 2007

    nu esti singurul, vic

Pune un comentariu

Disclaimer. Pentru a pastra nivelul discutiilor la o calitate cel putin acceptabila pentru toti, comentariile care contin injuraturi, atacuri la persoana impotriva altor comentatori sau comentariile anonime nu vor fi aprobate. Va multumesc