In comunicare cuvintele joaca un rol atat de mic incat si un surdo-mut ar putea tine un discurs.

Exagerez putin cu asta dar ceea ce vreau sa accentuez este ca ORICE forma de comunicare are doua componente :

Continutul si Relatia

Daca te intalnesti cu un coleg dimineata si ii spui : “Buna dimineata, ce zi frumoasa e azi!” pe un ton jovial si zambind, continutul e fraza pronuntata in timp ce relatia se transmite prin zambet si tonul jovial.

Imagineaza-ti ca spui aceleasi lucruri, dar pe un ton diferit si cu o figura posomorata. Efectul va fi total diferit.

Ceea ce inseamna ca in comunicare, relatia inseamna mai mult decat continutul. Cu alte cuvinte, CUM SPUI e mai important decat CEEA CE SPUI.

“Muzica” pe care o au cuvintele are o influenta cu mult mai mare decat continuutul, mai mult decat cuvintele care il alcatuiesc.

Se spune ca un actor bun e bun atunci cand te-ar putea face sa plangi doar citind cartea de telefon, doar prin intonatie, ton, accent, pauze.

Sigur ca o comunicare profesionala trebuie sa fie bogata in continut, idei, calitate a informatilor, claritate…. Acest continut nu provoaca automat o decizie favorabila tie decat daca e sustinut de o “relatie” afectiva pozitiva pe masura.

Cu cat situatia in care esti e mai incarcata cu afectivitate cu atat “muzica” aceasta a cuvintelor trebuie sa fie mai in concordanta cu ceea ce vrei sa exprimi.

Daca sensul transmis de “muzica” il confirma pe cel al cuvintelor, efectul cuvintelor este sporit in avantajul tau. Daca spui “te rog sa ma ierti” si in acelasi timp iti curg lacrimile iar vocea iti tremura…cu alte cuvinte..exprimi sentimente..efectul va fi de autenticitate fata de acelasi “te rog sa ma ierti” spus fara nici cea mai mica urma de regret pe fata.

Daca felul in care spui ceva e in dezacord cu ceea ce vor cuvintele sa exprime..reactia pe care o primesti este una de tulburare, neliniste, neincredere, chiar ostilitate.

Sa-ti spun un secret.

Nu ai cum sa nu scoti cuvinte pe gura fara sa exprimi si o anumita muzica. Sa vrei sa fi rece, rigid si calculat in timp ce reciti o poezie de dragoste si tot vei exprima “muzica”. Aceea a racelii, a distantei. Nu poti sa vorbesti fara sa-ti exprimi sentimentele, oricare ar fi acelea.

Daca vei invata cum sa iti modelezi tonul, cum sa exprimi sentimentele potrivite atunci cand vorbesti, vei face din cuvinte un aliat, si vei observa cum oamenii cu care comunici inteleg mai bine ce spui.

Mai jos ai cateva exemple de “muzica” pentru o propozitie banala.

Daca ai vedea scris aici : “Blogosfera e plina de oameni minunati” la ce te-ai gandi? Ti-ai da seama daca am vrut sa o spun cu pasiune, cu furie, cu entuziasm sau ironic ?

Aceleasi cuvinte, spuse in 6 feluri diferite. Iti creaza 6 senzatii diferite?

Convingere Lehamite Entuziasm
Ironie Dezamagire Alternativa

Mai e de mirare faptul ca atunci cand comunici, CUM SPUI e mai important decat CE SPUI ? Cuvintele sunt doar o forma, sunt pietre reci. “Muzica” este cea care le incalzeste si le da viata, le apropie de tine si de interlocutor, da nastere senzatiilor si emotiilor, te face sa iei decizii.

Cu atat mai mult cu cat nu exista alternativa. Nu exista puncte neutre in comunicare. Sau cuvintele tale, armonizate de tonul si “muzica” adecvata vor produce puternice reactii pozitive, sau dimpotriva impactul lor va fi neaparat negativ. Vei obtine cel putin : lipsa de interes, plictiseala, indiferenta.

Cum functioneaza deci limbajul care dincolo de cuvinte determina senzatii, reactii, decizii, sentimente?

Instrumentele prin care comunicam sunt :

Vocea
Chipul
Gesturile
Limbajul Trupului.

Atunci cand cineva ne vorbeste, ceea ce simtim fata de ce ne spune provine de la :

Voce:
   Tonul : temator, energic, umil, binevoitor, autoritar, artagos, strident;
   Debitul : lent, monoton, precipitat, ponderat, ezitant, confuz, febril
   Intensitatea: Forte- pana la strigat, slaba – pana la murmur, constanta, variata
   Suflul : regulat, sacadat, intretaiat..
   Accentul : caracterizeaza originea locala si sociala, cu prejudecatile favorabile sau nu, legate de ea;

Chip:
   Privirea: fixa, intensa, tandra, voioasa, vaga, piezisa, intrebatoare, dominatoare, tematoare, intrebatoare
   Zambetul: larg, stereotip, deschis, discret, imobil, cordial, fortat, complice
   Mimica: expresiile, grimasele, strambaturile: vesele, ingrijorate, batjocoritoare, semete, colerice, bosumflate

Gesturi :
   Bratele : incrucisate, deschise, in miscare, balaganindu-se, cu miscari bruste;
   Mainile : cu pumnii stransi sau deschisi, intinse, conturand forme in spatiu, transante, cu degetele impletite, frecandu-se una de alta, pipaind un obiect, infundate in buzunare…

Enumerarea de mai sus nu face decat sa ne aminteasca incredibila diversitate de nuante, care se exprima si se inlantuie in fiecare moment al unui dialog. Ansamblul total poate fi interpretat de creier cu o viteza uimitoare iar rezultatul sunt senzatiile diverse pe care le avem atunci cand cineva ne vorbeste.

Urmariti clipul de mai jos si vedeti daca vorbitorul va cucereste atentia sau nu:

Share This

Da mai departe!