Dupa o saptamana in care am visat realmente in fiecare seara numai zapada si schi, sambata mi-am facut bagajele si cu noaptea in cap m-am pornit la tren. Impreuna cu Ciprian si Rares ne urcam in tren si prin amabilitatea CFR-ului primim locuri in 3 compartimente diferite. Asadar, no talk, no jokes.

Norocul a facut sa pic cu doi porumbei amorezati in compartiment care m-au ajutat sa raman treaz tot drumul. Daca nu l-a giugiulit, si daca n-a vorbit fata aia cat vorbesc eu pentru o saptamana intreaga. La un moment dat in timp ce ea vorbea si prietenul stand cu ochii inchisi se prefacea ca o asculta asist la urmatorul dialog :

Ea: Tu asculti ce zic eu ?
El : Ihi..povesteai despre…bla bla..
EA: Da, si cum iti ziceam…
El ( dupa 10 secunde ) : Culca-te ca ti-e somn.
Ea: Iubitule, tu vrei sa ma faci sa tac?
El : Nu..doar am observat ca ti-e somn si ai face bine sa adormi.
Ea: Sigur nu vrei sa ma opresc din povestit ?
El : TACI ODATAAAAA!

In rest, drumul fuse fara incidente. Ajungem pe partie dupa ce in Busteni ne intampina Seby. Rares e deja in Sinaia pentru un concurs.

Kalinderu e goala, si abia daca se vad 4-5 schiori pe partie. Luam echipament, cartele pentru gondola, fac cateva poze si intram in actiune. Prima coborare parca a fost un vis. As fi vrut sa respir aerul ala tare de zapada prin toti porii.

Urmeaza si primele cazaturi, clipuri, poze, oameni, intreceri, mancare proasta ( nu mancati de la Coco Grill, imediat dupa pod, ca muriti) Red Bull, Snickers, pauza, rasete.

Pe la pranz, la coada la telegondola ma intalnesc cu Adina, fosta colega la Activesoft (220.ro) si apoi cu inca vreo 15- 20 de geeks trimisi de NCH la teambuilding :). Mai radem, mai povestim, mai urcam partia si urmeaza marea cazatura.

Dintr-un exces de curaj mi-am dat drumul la vale intr-o tentativa de downhill demna de Hermann Mayer si cu o cazatura asemanatoare cel putin ca spectaculozitate. Nu stiu de cate ori m-am rotit in aer dar cu siguranta am muscat din zapada de vreo doua ori. M-am ridicat, mi-am verificat dantura, mi-am numarat degetele, am facut niste adunari si inmultiri cu voce tare si m-am aruncat iar la vale. In afara de cateva zgarieturi pe nas si un umar care ma doar putin cand ridic mana n-au fost alte urmari.

De fapt de-asta iubesc schiul. Pentru ca seamana cu viata. Cazi, te ridici, te scuturi de zapada, mergi mai departe si te bucuri la finish.

Si un clip pentru cei care n-au putut dormi de grija mea 🙂

Share This

Da mai departe!