Am scris in trecut un articol pe care nu l-am publicat aici. Am dat peste el recent si mi-am adus aminte de o multime de lucruri frumoase. Eram indragostit si nebun si nebarbierit(asta nu are importanta) cand l-am scris. Vi-l arat si voua:

Cand esti indragostit iti dai seama ce mult pui de fapt in joc. Niciodata pana acum n-am simtit ca totul depinde de o singura decizie. Imi dau seama acum ca una din trasaturile esentiale ale dragostei este ca ea cere totul. Nu putin, sau mult, ci totul. Si daca nu ti se pare ca dai totul atunci nu esti cu adevarat indragostit.

Dar cat de greu este sa dai totul! E realmente imposibil. Poti face un gest simbolic, insotit de declaratii cu efect spectaculos. Dar acesta e doar inceputul. De aici incepe un proces care va dura intreaga viata, proces care presupune sa daruiesti absolut totul, si nu numai ceea ce posezi, ci tot ceea ce esti.

Stiu ca nu am cum sa evit efectele devastatoare ale acestui proces. E chinuitor, de neinlaturat, si nimeni nu-i poate face fata. Fiecare dintre noi se frange, macar un pic pe roata iubirii, iar ruptura care se produce nu are termeni de comparatie.

Nu seamana cu ceea ce se intampla in caz de faliment sau al pierderii unui loc de munca sau muncii de o viata. Nu seamana nici cu suferinta provocata de o boala dureroasa.

Pentru ca in cazul unei relatii pe care o vrei esti zdrobit de insusi calcaiul iubirii. Nu e vorba de o durere fizica sau de o catastrofa naturala care tine de infricosatorul “exterior” pe care poti arunca vina, ci este vorba de dragoste, de insasi iubirea care ne zdrobeste.

Si acesta e lucrul cel mai greu de suportat pentru ca pe scena pe care se joaca aceasta viata a noastra, dragostea reprezinta sistemul solar.

Nu exista durere mai mare decat aceea care atinge locul in care se adaposteste iubirea. Si cand totul merge rau intr-o relatie, acesta e punctul cel mai vulnerabil. Evident, este punctul sensibil al oricarei relatii interumane. Intotdeauna ceea ce ne intereseaza cand cunoastem o persoana este capacitatea noastra de a o iubi si de a fi iubiti.

Una din cele mai dificile probleme ale unei relatii este senzatia ca esti pus sub urmarire. Sentimentul ca esti supravegheat te poate deruta pana la confuzie, te oboseste asemenea unei lumini stralucitoare ce-ti vine direct in ochi ceea ce duce inevitabil la cedarea oricarui zid de aparare, a oricaror fatade, a tuturor obisnuitelor masti ale personalitatii.

Pare a fi un fel de spalare a creierului, caci intr-adevar, efectul este oarecum asemanator, cu singura exceptie ca cel care face aceasta operatie, cel care iti tine lumina inochi si nu te lasa sa actionezi ca de obicei, nu e un tortionar, un presecutor nemilos, ci iubirea.

Dragostea ne pune la zid si ne cere raspunsuri, ne obliga sa raspundem la nesfarsit pana cand raspunsul va fi cel pe care vrea ea sa-l auda. Gandeste-te totusi ce inseamna sa fii singur cu persoana pe care o iubesti, sa stai fermecat, in liniste si calm, cu nici un alt scop decat de a fi singuri cu dragostea voastra.

Ciudata este experienta de a fi nici singur, nici impreuna cu cineva, ci cumva la mijloc, intr-un fel care insumeaza ce este mai bun in ambele trairi. Inseamna ca te poti destinde complet, fara a uita deplin de tine insuti, intrucat esti tot timpul constient ca exista cineva care te priveste.

Si totusi, a fi privit de cineva care te iubeste nu inseamna a fi privit de oricine! Dintr-o data, tot ce esti sau ceea ce faci nu este numai acceptat si respectat, dar si admirat. Mai mult, devii ceva unic, ceva minunat. Esti iubit!

O astfel de apropiere face ca o persoana sa se deschida ca o floare, devenind absolut autentica, absolut ea insasi. Dar, surprinzator, acest adevarat EU se dovedeste a fi cineva cu totul strain, destul de diferit de sinele pe care credea ca-l poseda,… in sfarsit, cineva cu totul nou.

Este cineva care s-a aflat acolo de mult, dar care abia acum prin dragostea pe care o primeste si o ofera, a dobandit destula incredere pentru a iesi la lumina.

Fiindca acest lucru il face dragostea: aduce omul la lumina, indiferent cat de dureroasa ar fi aceasta trecere. Dragostea tinteste spre revelatie, spre descifrarea si definirea adevaratei noastre naturi. Este un fel de slefuire cu eliminarea partilor superficiale pentru ca esenta sa poata straluci si arunca scantei in lumina zilei.

Nu poti taia un diamant cu o secure de fier, cum nici un vulture nu poate zbura alaturi de un fluture.

Pentru ca o persoana sa fie vie, stralucitoare, adevarata, ea are nevoie de dragoste, adica are nevoie de altcineva.

Iubirea se exerseaza. Este si un act de contemplatie, meditatie divina, exercitiu de admiratie. Acest lucru este evident de la inceput, din momentul in care un barbat si o femeie se privesc si isi dau seama ca s-au indragostit.

Totul incepe cu o privire incarcata de uimire, cu dorinta irepresibila si irezistibila de a privi. Pentru ca dintr-o data sunt atatea lucruri de vazut!

Atatea lucruri se dezvaluie atunci cand doi oameni au curajul sa se aseze in unda de radiatie a iubirii celuilalt: totul devine mut, timpul se opreste, celelalte lucruri se estompeaza in timp ce iubirea trece pe primul plan.

Dintr-o data pentru prima data in viata –sau cel putin asa mi se pare – am imaginea tridimensionala si concreta a unui lucru intru totul demn de iubire si devotament sincer. Asta inseamna “sa te indragostesti”.

Fireste, nu-mi pot crede ochilor.

Nu pot intelege ca dragostea se poate intrupa, inchide intr-un trup de carne care merge, vorbeste si-mi raspunde cu aceeasi dragoste – pentru ca nu am fost pregatit pentru asta. Desigur, suntem structurati in acest fel, facuti pentru a astepta si a dori cu pasiune ca iubirea sa intre in viata noastra in acest mod dramatic si personal.Totusi suntem complet dezorientati cand acest lucru se intampla in realitate.

Pentru ca suntem sceptici prin insasi natura noastra si, oricat de mult am vrea si am astepta sa se intample minuni, nu credem cu adevarat in ele. In clipa cand miracolul iubirii erupe in viata noastra ne simtim ametiti, zapaciti, incapabili de a face orice gest in afara celor impuse de iubire: privim, contemplam, admiram, iubim.

Cand intre un barbat si o femeie se intampla acest lucru, inseamna ca cei doi vor fi condamnati de a fi impreuna fara alt motiv decat pentru a perpetua aceasta cufundare in ochii celuilalt, pentru a contempla la nesfarsit misterul dragostei lor. Aceasta inseamna RELATIE: a trai alaturi de un miracol perfect vizibil, cu o fiinta de carne si sange, care poate fi atinsa sau tinuta in brate, pusa la incercare sau crecetata, o fiinta cu care putem face dragoste. In acelasi timp inseamna a trai alaturi de o fiinta peste masura de misterioasa, care poate fi contemplata la nesfarsit.

Share This

Da mai departe!