Bucharest way

In centru, la Unirii, imediat dupa Intersport este un local unde obisnuiesc sa imi beau cafeaua cand iau o pauza de alergatura. Sunt genul de consumator care, daca da de ceva care sa ii placa, revine in proportie de 99.99%. Dar nu asta vreau sa subliniez. La 5 minute dupa ce am intrat am cerut un ceai cald si am primit un raspuns hilar:

“Aici sau la pachet?”

Ramai blocat in astfel de momente..

“Ceaiul cald? Cred ca aici… ”

Nu mai avem timp nici sa ne punem fundul pe un scaun si sa bem un ceai..

Sunt tot timpul cu ochii pe ceas. Am intalniri programate pe 1-2 saptamani, taskuri saptamanale insumand zeci de ore si un taskmanager care sa imi tina evidenta in ele. Headsetul – ca sa nu ma oresc din ceea ce fac atunci cand ma suna cineva. Digipasul – ca sa pot face tranzactiile de pe laptop si sa imi pot printa extrasele de cont de acasa. Wireless – ca sa pot pleca cu laptopul la plimbare. Daca mai adaug si lentilele de contact, sunt un cyborg in toata regula.

In plus, mereu am o agenda, pentru cazul in care imi pica bateriile la cele de mai sus.

Unde se mai face distinctia intre timpul liber si afaceri? Ajung sa urasc intalnirile “clasice” de afaceri, pentru ca sunt doar pierdere de vreme.. si ajung sa apreciez mersul pe jos in anumite momente, care ma fac sa fiu doar eu cu mine. Totul fac in regim de multitasking, pana si mancarea o infulec in 5 minute. Iar orasul parca are un timp al lui, in care te atrage ca uraganul Katrina.

Si din cand in cand mai apare o minune. Inchistat in epoca moderna, in mijlocul unor sarcini.. mai primesc cate un telefon:

“ce faci?”

“am treaba, nu pot vorbi acum..”

“hai, lasa vrajeala.. ai timp de mine 3 minute. cum esti?”

“in calcule pana peste cap… tu?”

“Am chef sa te vad. Lasa calculele si vino la patinoar 30 de minute.”

O amica foarte buna care ma aduce mereu cu picioarele pe pamant. Ma desprind cu greu de ale mele, inchid mailurile.. Ma uit la agenda.. Nu o mai iau,. nu am nevoie de ea. macar pentru 30 de minute. Imi pun headsetul, bag stampila in buzunar, digipasul.. Si plec. Pe drum, in trafic, deschid pe mobil rss-urile de stiri, ca sa nu raman dezinformat total. Apoi verific mailul. Totul este sub control… 30 de minute nu e atat de mult.

Articole asemanatoare


 
 
 

Comenteaza cu profilul de Facebook

7 comentarii la “Bucharest way”

  1. Ion zice la 22:27 pe 13 December 2007

    Un om mai legat de tehnologie decat mine…

  2. Adrian Soare zice la 23:34 pe 13 December 2007

    Inchipuie-ti dezamagirea mea cand intru intr-o cafenea si nu gasesc wireless:)

  3. vic zice la 00:31 pe 14 December 2007

    lol.. acum inteleg replica “nu pot, sunt ocupat” :)
    cand trimiti alea pe mail?

  4. Daniel Zarnescu zice la 02:28 pe 14 December 2007

    Iti dai seama ca ti-l trimit, e interesul meu.. Sa gasesc timp sa imi limpezesc gandurile, ca sa stiu ce scriu in el.. :P

  5. Phoebs zice la 18:30 pe 14 December 2007

    Mi-a placut postul asta. Nu comentez, ca inteleg sentimentul. E nasol. Nu stiu ce am putea face…

  6. Octavian zice la 10:44 pe 20 December 2007

    si gandeste-te ca informatia pe internet creste exponential de la an la an.

    Oare ce o sa te faci peste 3 ani?

    Angajezi 1,2,3 secretare?

  7. unu zice la 15:23 pe 5 January 2008

    si pe langa toate astea mai ai timp sa scrii pe blog… tz tz

Pune un comentariu

Disclaimer. Pentru a pastra nivelul discutiilor la o calitate cel putin acceptabila pentru toti, comentariile care contin injuraturi, atacuri la persoana impotriva altor comentatori sau comentariile anonime nu vor fi aprobate. Va multumesc