“Stateam ieri si ma gandeam”. “Am stat mult si m-am gandit la acea treaba”. “Si cum stateam eu asa, mi-a venit un gand”.

Sper ca nu vorbesti si tu la fel? Sper ca aceasta “atitudine” nu iti este caracteristica. Si asta pentru ca vorbim aici de o adevarata frana de mana in calea progresului! Vorbim de un defect major al societatii romanesti. Defectul de limbaj.

Te-ai gandit vreodata de ce 99% dintre romani folosesc expresii de acest gen? Oare chiar nu putem gandi fara sa stam ? Fara sa pierdem timpul ? Fara sa batem pasul pe loc? Si de ce ar trebui sa ramanem pur si simplu tintuiti atunci cand suntem in cautarea unor solutii? De ce nu spunem “m-am gandit mult la acea situatie” ? De ce abordarea noastra este de genul “am stat mult si m-am gandit”?

Sa stii ca ce spun eu nu e doar un moft. Aceste cuvinte ne ataca profund gandirea si apoi atitudinea. Reprezinta un veritabil atentat asupra calitatii vietii noastre. Asupra propriei noastre fericiri. Si impliniri. Ne indeamna la lene. La ratare!

Gandurile noastre ne determina atitudinea. Ne fac sa avansam in lanul de grau al bucuriei. Sau sa fim soparle ascunse in tunelul traversat de tren. Comoditatea este primul pas spre funie. Scaunul ti-l trantesti singur prin aceste cuvinte.

Ce rost are sa fii la fel ca toti ceilalti? Chiar nu realizezi ca astfel te indrepti catre o viata mediocra? Propria ta viata traita de altii. Demnitatea ta chiar nu mai reprezinta nimic? Ai renuntat asa repede la tot ce ai sperat?

Trebuie sa fii un alergator de cursa lunga. Trebuie sa inveti sa sari peste obstacole. Iar in final, vei reusi sa treci primul linia de sosire. Si toate astea le poti face fara sa stai. Fara sa astepti ca altii sa faca lucrurile in locul tau.

Saptamana viitoare daramam o alta cladire ce ar fi trebuit demolata cu mult timp in urma: “Care-i problema?!”.

P.S. Ii multumesc profesorului Corneliu Munteanu. In primavara lui 2007 mi-a atras atentia ca pot gandi foarte bine si fara sa stau.

Share This

Da mai departe!