Mark Twain avea o vorba : “Daca taci atunci cand trebuie sa vorbesti, esti un las”

Ce ar trebui sa faci atunci cand esti atacat din toate partile, in mare parte cu gunoaie? Sa stai sa incasezi? Sa lovesti inapoi? Sa te angajezi in disputa? Sa faci pe indiferentul?

Dar cand iti sunt puse la indoiala principiile? Sa-ti vezi de treaba ta si sa nu-ti pese, sau sa dai de pamant cu adversarii?

Hai sa va zic o poveste scurta :

“Intr-o familie din Romania moderna s-a nascut un baiat. Baiatul a inceput sa creasca mare si frumos. A facut un an, a facut doi, s-a dezvoltat normal, numai ca nu scotea un sunet. Se vedea ca intelege tot ce spun ceilalti, insa el nici gand sa inceapa sa vorbeasca. Au mai trecut 2-3 ani, copilul tot nu vorbea.

Parintii au inceput sa-si faca griji. L-au dus la doctori. Doctorii au zis ca nu are nici o problema. Fizic ar trebui sa poata vorbi. L-au dus la logoped. Esec total.

Baiatul nostru n-a scos o vorbulita pana la vreo 11 ani. Deja se obisnuisera cu el si nu mai sperau nimic.

Intr-o seara cand toata familia era la masa, baiatul da cu lingura de pamant, scuipa mancarea si striga cat il tin plamani :

ASTEA-S LATURI !!!

Desigur, toti au sarit in sus, bucurosi ca feciorul a inceput sa vorbeasca. L-au pupat, l-au mangaiat, l-au felicitat.

La sfarsit tatal il intreaba :

– Bine mai copile, dar pana acum de ce n-ai vorbit?

– Pana acum nu a fost nici o problema! ”

Share This

Da mai departe!