De vreo saptamana, mai exact de 5 zile visez numai zapada si schiuri. M-am pus in pat in seara asta cu gandul ca nu mai depasesc 12 noaptea treaz, amortit, cu zeci de idei in cap. Izolez una din ele incep sa o dezvolt si treptat dintr-un punct de vedere devine o conopida imensa care ma oboseste si ma deruteaza fantastic. Trec la alta…o disec si o sparg in mii de bucatele imprastiate in toate colturile gandirii dupa care ma gandesc :

Bai…ce faci? Ai zis ca dormi. Lasa ideile si DORMI.

Dormi daca poti. Mi-e frica sa inchid ochii pentru ca iar o sa visez zapada.

Ochelarii pe ochi, fara caciula, clinchetul surd al claparilor care se infig in legaturi, tropaitul usor pe loc pentru a scutura zapada inghetata de pe schiuri, o scurta privire aruncata pe partie, creionarea unui traseu imaginar si apoi aruncarea la vale cu viteza maxima. Sunt senzatii de care devii dependent pe viata si eu sunt un om al senzatiilor. Imi place sa simt si sa simt la maxim.

Suieratul vantului pe langa urechi in timp ce te indrepti catre o prapastie abrupta doar ca sa derapezi in ultima clipa, acele de gheata care se infig in obraz muscand din pielea fierbinte, genunchii care te asculta si conduc schiurile in directia pe care o vrei tu, si in final libertatea….da…libertatea pe care o traiesti cand esti singur cu schiul tau e senzatia de care sunt dependent.

Anul asta ( 2007 ) am prins o singura tura de schi si aia a fost insuficienta. Ma simt prizonier in capitala, intre betoane, intre zecile de mii de oameni care se strivesc in jurul unui brad mor de fier si vreau doar un lucru : sa fiu singur cu schiul meu.

Habar n-am de ce m-am trezit, dar m-am pomenit uitandu-ma pe youtube la clipuri cu schiori, citind pe derdelus sau la alexosu primele povesti din sezonul asta si invidiindu-i pe Radu si Razvan.

Nu mai pot, daca e zapada in wknd plec la munte. Wanna join ???

Share This

Da mai departe!