Am rasucit robinetul si am lasat jetul de apa sa curga pe gresia rece. Tot felul de ganduri se bateau cap in cap. Pe de o parte anticiparea unui lucru total nou. Pe de alta parte frica si nelinistea care vin de fiecare data cand incerci ceva pentru prima data. Speranta unei experiente care sa mai taie din moleseala si sa imi testeze limitele.

Am lasat apa sa curga 10 minute, timp in care mi-am verificat mailurile. Alta data, fiecare minut care trecea ar fi umplut baia de aburi fierbinti. Prosoapele calde si moi de dupa, trecute prin balsamul ala placut mirositor care te fac sa inchizi ochii si sa vezi cat de confortabil e viata.

Nu si de data asta.

motivational-043

Pentru ca timp de 28 de zile pentru mine prietenul sapunului va fi doar apa rece ca gheata

Am deschis usa de la baie si m-am uitat la jetul ala de apa rece care curgea. Mi s-a zburlit pielea pe mine doar la gandul ca o sa intru acolo. Imi dau jos tricoul subtire de pe mine si nu imi vine sa cred. Tricoul e ud de transpiratie desi nu sunt un tip care transpira usor. Doar gandul ca urmeaza sa intru in apa aia rece ca gheata produce transformari in organism.

E incredibil cat de mult isi doreste organismul nostru starea de confort si de relaxare. Poate prea mult. 5 luni de zile m-am antrenat pentru primul meu maraton cu disperarea unuia care se agata de un colac de salvare. Era obiectivul pe care mi-l pusesem ca sa-mi spun ca am realizat ceva ce alta data credeam imposibil. Maratonul a fost o experienta frumoasa. Dupa ce a trecut, s-au intamplat doua lucruri:

1. Mi-am dat seama ca cea mai buna parte a fost partea in care ma pregateam efectiv pentru maraton, cele 4-5 luni de alergari de 4 ori pe saptamana, 5, 10, 20 km.

2. Nu mi-am setat alt obiectiv “imposibil” asa ca am inceput sa ma molesesc, sa ma simt frustrat, prea  confortabil si safe, si sa tanjesc dupa o noua provocare.

Cred ca unul din lucrurile pe care le-am constientizat anul acesta a fost nevoia personala de autenticitate, de eliminare a balastului si a bullshitului, de revenire cumva la lucrurile esentiale si care fac diferenta. Ma simt mai mult ca niciodata dator fata de tine sa-ti prezint doar lucruri in care cred cu adevarat ca functioneaza, lucruri pe care le-am testat pe pielea mea si pe care pot sa le recomand din toata inima.  Hei, admit chiar ca poate ceea ce iti prezint eu s-ar putea sa nu functioneze pentru tine uneori..dar cel putin vei stii ca atunci cand scriu despre ceva scriu pentru ca am experimentat lucrul respectiv nu pentru ca am o agenda cu lucruri despre care mi-am propus sa scriu pentru ca toti scriu despre ele.

Anul acesta am intalnit sau am citit blogurile unor oameni pe care ii admir. Ii admir pentru ca fac ceea ce iubesc, sunt autentici si isi depasesc limitele. Christoph Rehage, Mark Manson, Andrei Rosu, Gabi Solomon. Si mai e Iulian Novac. Tipul e nebun, in sensul bun al cuvantului si simt ca in multe privinte gandim la fel, cu tampeniile, provocarile pe care si le-a propus sau pe care le-a facut. De la Iulian am dat de blogul lui Joel Runyon care are o provocare interesanta:

Fa timp de 28 de zile dus doar cu apa rece.

Dincolo de a fi proclamata o metoda alternativa de a vindeca cine stie ce boli provocarea are un scop foarte simplu: sa te determine sa faci un lucru total inconfortabil pentru a declansa in mintea ta o stare de bine, a rupe barierele mentale si a te ajuta sa vezi cum functioneaza frica.

Poate vei spune ca nu ai nevoie de o provocare stupida de genul asta care sa te motiveze. Stii deja cum functioneaza. Esti stapan pe mintea ta. Te motivezi singur. Eu zic ca ti-e frica. Daca nu crezi ca e vorba de frica incearca sa faci asta chiar acum. Du-te si fa un dus cu apa rece in loc de apa fierbinte. Iti garantez ca daca n-ai mai facut asta pana acum…vei sta cateva minute bune si vei cantari optiunile pe care le ai.

Stateam in tocul usii in pielea goala uitandu-ma la apa rece care curgea si efectiv mi-a trecut un gand prin minte care m-a paralizat.

Tu iti dai seama de cate ori ai fost in aceeasi situatie in care erai in fata unui lucru dificil, insuportabil, imposibil, greu si ai reactionat poate la fel??  Ai stat si te-ai uitat la lucrul ala si l-ai intors pe toate partile, ai argumentat in mintea ta cat de greu e …apoi ai gasit scuze si ai renuntat sa-l mai faci intorcandu-te in zona de confort.

Am dat drumul la muzica tare in boxe – Eminem – Till i Collapse si mi-am zis ca dupa ce se termina melodia mai stau inca 30 de secunde sub jetul de apa. 5 minute in total. Am inchis ochii si m-am bagat direct sub apa rece ca gheata. Mi s-a taiat respiratia instantaneu.

Apoi, involuntar au inceput sunetele: Uhh…Aaah…iiih…uuuh…aaaa. Niciodata o baie nu m-a mai auzit cantand in halul asta. Franturi de Eminem, topaieli, opera…o bucatica dintr-o manea …toate amestecate intr-un ghiveci de sunete stupide.

E cea mai neplacuta senzatie pe care am trait-o.

Corpul n-o vrea.

Mintea n-o primeste cu placere.

E oribil.

Au trecut doua minute de cand sunt sub jetul de apa si inca nu m-am intors cu spatele. Ceafa si umerii imi sunt uscate. Sunt zona cea mai sensibila, stiu asta la perfectie, ma lupt cu ideea, rezist tentatiei de a iesi de sub ploaia aia rece si ascutita. Apoi izbucnesc intr-un ras isteric. Nu-mi mai pasa de disconfort. Mai am doar 3 minute de rezistat.

Ma intorc cu spatele in timp ce sar de pe un picior pe altul ca sa ma incalzesc putin. E mai rau ca la inceput. Fac pe eroul si zic sa merg pana la capat. Bag capul sub jetul de apa, imi torn sampon in cap cu gandul ca n-are cum sa fie mai rau decat a fost pana atunci. Se pare ca se poate. Apa rece direct in moalele capului e ca un ciocan care te loveste brusc si fara mila. Mai rezist un pic.

Si in momentul acela imi dau seama ca nu se mai aude muzica. Habar n-am cand s-a terminat. Inchid robinetul, insfac prosopul..ma sterg pe fata si in momentul ala imi dau seama ca brusc, toata senzatia de frig a disparut. Pielea e rosie de la cat m-am frecat cu sapunul. Au trecut peste  5 minute in chinul ala si acum mi se par un fleac.

Ma sterg repede, ma imbrac in echipamentul de alergare si alerg 5 km. E dimineata devreme, oamenii pleaca spre serviciu, fiecare la treaba lui si ma simt euforic. Cred ca e cel mai bun inceput de zi pe care l-am avut anul asta.

Gandindu-ma apoi la ce s-a intamplat de fapt imi dau seama de fapt de ce provocarea asta are sansele sa devina unul din cele mai practice lucruri pe care le poti face si care tine de motivatie, de sanatate, de productivitate, de bariere mentale.

Nu ne atingem visurile nu pentru ca sunt imposibile. Nu le atingem pentru ca ne oprim inainte de a incepe sa lucram pentru ele. Si de ce ne oprim?

In majoritatea cazurilor ne oprim din frica.

Frica de esec, frica de succes, frica de mediocritate, frica de riscuri, frica de respingere….si multe alte frici de care am vorbit si alta data. Toate fricile sunt rodul gandurilor. Acolo iau nastere….acolo fac pui…acolo iti paralizeaza actiunile.

Modul in care am gandit inainte de a intra sub apa rece ca gheata e EXACT modul in care am gandit in atatea situatii in care am abandonat pana la urma sa fac ceva ce mi-as fi dorit. Supra-analizarea, teama + dorinta de siguranta si confort dau nastere la scuze. O drama inutila care are loc in mintea mea si duce la un singur rezultat: Lipsa de actiune.

Care e modul de a depasi teama:

Pur si simplu, fa lucrul ala de care ti-e teama.

O sa fie urat la inceput. Exact cum ai anticipat.  Exact cum e dusul ala rece.

Dar, apoi realizezi cat de stupida a fost teama ta. Pe masura ce faci lucrul de care ti-era frica, incepi sa te adaptezi. Corpul se adapteaza. Mintea se adapteaza. Incepi sa gasesti solutii. Incepi sa vezi rezolvari acolo unde vedeai doar probleme. Incepi sa ai mici rezultate. Acele mici rezultate iti consolideaza increderea in tine. Apoi vezi rezultate mai mari. Ai si o multime de esecuri care te invata cum sa ajustezi ceea ce faci. Apoi, in final, dupa sute de repetari…realizezi ca faci lucrul de care ti-era frica fara nici un fel de teama.

In articolul in care descrie provocarea, Joel a scos in evidenta un lucru:

Dusul cu apa rece iti arata cat de slaba este de fapt frica pe care o ai. E o bula imensa de sapun care se sparge imediat ce treci la actiune. Cand te holbezi la robinetul ala, te gandesti la cat de urata o sa fie senzatia sub apa rece. O sa fie oribil, o sa fie oribil, o sa fie oribil. Iti repeti asta atat de mult in minte pentru ca intr-adevar O SA FIE ORIBIL. Dar doar pentru ca ceva o sa fie oribil nu inseamna ca nu poti depasi lucrul respectiv. Teama nu trebuie sa-ti paralizeze actiunile.

Frica te paraseste in momentul in care te decizi sa nu-i acorzi vreo sansa de castig.

La fel se intampla cand te confrunti cu amanarea, cu procrastinarea, cu teama de a incepe un proiect sau a lucra la ceva important. Apare aceeasi senzatie viscerala de frica. Cei mai multi abandoneaza in fata fricii.

Dar dupa ce ai inceput dimineata invingandu-ti deja aceeasi senzatie de frica atunci cand ai intrat sub dusul de apa rece, frica isi pierde orice putere. Iti dai seama ca frica e doar un balon urias, umflat de propria ta imaginatie. Si tu ai acul cu care il spargi.

La inceput o sa fie incredibil de greu. O sa urasti senzatia aia. Apoi o sa te obisnuiesti cu ea, o s-o imbratisezi si o sa devina aliatul tau. O sa devina sursa ta de motivare.

Am inceput provocarea celor 28 de zile de dusuri reci ieri dimineata. Azi a fost a doua zi. Vreau sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat ieri dupa primul dus cu apa rece.

Acum ceva timp am gresit fata de un om pe care il apreciez foarte mult. A fost vina mea, dar din mandrie si orgoliu, n-am admis nici fata de mine insumi ca am gresit. A trecut timpul si desi stiam ca trebuie sa reiau legatura cu persoana respectiva…frica de a recunoaste ca am gresit, mandria si pur si simplu frica de umilinta m-au tinut pe loc. Dupa dusul de ieri dimineata mi-am dat seama ca intr-adevar…greseala este greseala, senzatia de umilinta este reala, e oribila, dar trebuie sa trec prin ea. Asa ca am luat legatura cu persoana respectiva si mi-am cerut scuze. Nu stiu daca lucrurile s-au reparat, se va vedea in timp..dar sentimentul de usurare a fost enorm. Iar sentimentul ala oribil pe care il aveam in fiecare zi a disparut..

Ce poti face tu?

Incepe impreuna cu mine timp de o luna provocarea de dusuri cu apa rece. Regulile sunt simple:

1. In fiecare dimineata faci un dus cu apa rece.

2. Scopul este sa ajungi sa stai sub apa rece 5 minute (chiar daca la inceput nu reusesti din prima, nu conteaza)

3. Fa asta in fiecare zi pana la sfarsitul anului. Da, si de Craciun. Si de revelion. Si pe 1 ianuarie 2013.

4. Invinge-ti frica pe care o ai acum de ceva ce crezi ca e imposibil si apuca-te de treaba.

P.S. Nu trisa.

Pentru mine, maine e a treia zi.

Share This

Da mai departe!