Am stat azi si am recitit articolele de aici. Unele mi-au placut mai mult decat altele. Asa ca am facut o lista :

Boala oamenilor de Succes

Incredibil.

Imi pasa..

Din pataniile unui antreprenor

In ring cu Lucian Bute, Doroftei si altii

Despre recunostinta

Cum sa traiesti fiecare clipa

Adevaratul motiv pentru care inca te zbati in mediocritate

Iar ai dat-o in bara?

11 siteuri care te vor ajuta sa muncesti mai putin.

De ce nea Costica din Vascautii din Deal n-o sa te convinga sa iti iei un Audi A4

Ce esti?

De ce s-ar putea sa nu fii potrivit pentru asta

De ce incepand de maine vei ramane singur?

Daca n-ai ajuns la fundul sacului nu citi asta

Problema din spatele cuvintelor

Blogul ca unealta de dezvoltare personala.

Meriti un sut in fund?

Care e preferatul vostru?

Sint o multime de oferte “gratuite” pe internet. De la servicii la produse (cele mai multe digitale), ele iti fac cu ochiul, tentant. Par usor de accesat: de cele mai multe ori nu e nevoie decit sa completezi un formular cu numele tau si adresa de email. Pare simplu, dar aceasta formalitate va declansa Armagedonul asupra casutei tale de email: vei fi invadat de mesaje comerciale. Acest exemplu se incadreaza in lunga lista a dovezilor care atesta un adevar de necontestat: nimic pe lumea asta nu e gratuit.

Sint multe “chestii” gratuite care merita o intruziune in casuta noastra de email. Cei mai multi dintre noi pun un filtru in email care redirectioneaza mesajele cu reclame. Altii le declara “spam” (la unele servicii care au aceasta optiune) cu speranta ca programul le va selecta si elimina. Adevarul este ca ambele metode, desi functionale, pot sa fie incomplete in fata unui fenomen din ce in ce mai intilnit pe web: vinzarea adreselor de email. In acest caz adresa ta ajunge la alt comerciant care iti va trimite mesaje ce par venite “din neant”. La aceasta situatie nu ai scapare, pentru ca nu poti controla directia in care este vinduta adresa.

O solutie este emailul “momeala”. Pe cit de simpla pe atit de eficienta, metoda consta in infiintarea unei adrese de email secundare, apartinind unui personaj fictiv. Iata citeva recomandari:

• pentru ca in cele mai multe cazuri la primirea gratuitatilor e necesar sa dai si un nume, adresa de email va contine acel nume (in acest fel ti-e usor sa tii minte numele respectiv)
• foloseste un serviciu gratuit cum e yahoo sau gmail
• alege un nume si un prenume neutru, care sa sune bine in romana si in engleza. Exemplu: Victor, George, Diana, Maria iar ca nume Martin, Lazar, orice nume (chiar inventat) care poate fi “digerat” in ambele limbi.
• stabileste si o parola standard (de exemplu prenumeXnume unde X este numarul tau preferat iar nume si prenume sint cele fictive). Poti folosi cu incredere parola  pentru toate accesarile, daca serviciile utilizate nu sint esentiale pentru tine. In caz contrar, e bine sa ai parole separate pentru fiecare site, pe care sa le getionezi folosind un carnetel sau un soft special pentru tinut parole (de exemplu Password Safe)
• viziteaza periodic adresa de email pentru a nu fi dezactivata (intereseaza-te care e durata minima intre vizite). Daca esti un vinator de gratuitati, aceasta recomandare nu are rost, din moment ce in majoritatea cazurilor se cere validarea adresei iar tu folosesti contul pentru aceasta etapa. Si o faci des
• poti folosi aceasta adresa si in blogurile unde vrei sa comentezi anonim, practic in orice situatie in care nu vrei sa-ti folosesti adevarata identitate.

O solutie la indemina oricui ce te poate scapa (cel putin partial) de problema mesajelor comerciale siciitoare.

Intotdeauna am avut in jur oameni ’smecheri’, gata sa depuna minimul de efort ca sa obtina maximul de rezultate. Oameni care traiesc toata viata amusind dupa un ‘pont’ care sa le schimbe viata, dupa un tun care sa il dea si sa fie linistiti apoi, pana la urmatorul tun. Oameni care pun mai presus smecheria si scurtaturile, decat procesul de acumulare. Oameni care cred ca exista in viata norocosi si ghinionisti.

Dupa isteria aurului castigat de Alina Dumitru la judo, nu m-as fi imaginat scriind despre asta pe blog. Dar am ramas marcat de un paragraf dintr-un articol de-al lui Tolontan, acel Tolontan avid de samanta de scandal fotbalistic, care poate scrie si ok, atunci cand are ce (cand nu are le provoaca, motiv pt care imi displace).

In articolul intitulat “Sapte secrete despre victoria Alinei’, pe care il gasiti aici, Tolontan ii ia interviu lui Nicolae Ploiesteanu. Redau fragmentul:

- Aţi fost lîngă mulţi sportivi. Cu ce e altfel Alina?
- Întîi să vă spun cu ce sînt altfel sportivii de performanţă faţă de noi, oamenii obişnuiţi. Cine crede că sportul profesionist înseamnă cură de sănătate este căzut în cap! Campion egal ambiţie la maximum. Campion înseamnă să-ţi forţezi organismul într-un fel teribil.

- Nu sînteţi cam dur?
- Dimpotrivă! Ăştia pe care noi îi numim eroi sînt, în fond, sclavii unei munci oribile. Tocmai de asta merită să fie eroi. Sînt oameni făcuţi din altă fibră, dom’le, cum nu prea avem, din păcate, în România.

Cititi bine si incercati sa bagati la cap intelepciunea doctorului de 72 de ani, dupa 11 Olimpiade la care a fost prezent ca doctor al sportivilor romani si care a putut sa ii observe in mediul lor natural, in momentele cheie din carierele lor.

Prea putini mai aleg calea grea, dar cea mai corecta. Calea de acumulare. Iar cine crede ca poate face bani sau poate avea succes fara sa se implice, atunci se inseala amarnic. E nevoie de sacrificiu de sine, in primul rand. Si asta inseamna munca oribila de ani de zile pentru a ajunge acolo sus.

In rest, felicitari Alinei. Aveam nevoie de povestea ta sa pot privi mai departe.

Intr-un articol anterior faceam o recenzie a site-ului bursanoastra.ro din punctul de vedere al unui vizitator care nu se logheaza. Am analizat ce s-a putut analiza, citind sectiunile deschise “publicului larg”.

La o prima privire, modalitatea in care e structurat site-ul, sistemul de puncte (actiuni virtuale cum le numesc detinatorii site-ului) si accesul restrictionat de obtinerea acestora mi-a determinat o senzatie de club restrins, elitist, in care poti sa intri numai pe criteriul detinerii de cunostinte si al obligatiei de a le imparti cu ceilalti. Cit priveste obligatia amintita nu am nimic impotriva. Cei care viziteaza blogul meu stiu ca citindu-l poti obtine o groaza de informatii si recomandari care sint rodul a ani si ani de experienta in domeniul bursei si al imobiliarelor, pe care sint dispus sa le impartasesc la toata lumea.  Dar accesul restrictiv mi-a determinat o reactie negativa si mi-a fundamentat o parere gresita. Ea a fost exacerbata de lipsa oricarei “casete redactionale”. Inca nu stiu cu certitudine cine sint detinatorii si administratorii site-ului si nu vreau sa apreciez asta dupa gradul de agresivitate cu care am fost atacat in comentarii.

Ca am gresit e evident. Utilizatorii site-ului care au lasat comentarii dupa primul meu articol o spun cu tarie. Accesul nu este restrictionat de cantitatea de informatii pe care o furnizezi, articolele sint scrise mai ales de cei care au experienta (aici ramine o discutie asupra careia voi reveni), exista posibilitati de a eluda sistemul de punctare (cum spunea cu umor un comentator, “si un simplu “buna ziua” iti aduce actiuni”)

O alta perspectiva gresita a fost data de cele citeva deficiente pe care le-am intilnit si pe care continui sa le sustin. Sectiunea de “Money management” contine articole care nu au de-a face cu acest subiect, sectiunea de analiza are o prestanta generalizatoare (ca sa nu spun altfel). Triunghiul ascendent chiar “mi-a intrat in ochi”  cum spunea un comentariu. Ma deranjeaza in continuare afisarea de exemple (grafice de bursa) preluate de pe net in loc sa fie prezentate dintr-un soft personal si cu date de pe piata romaneasca, tinind cont de profilul site-ului. De asemenea este suparatoare prezenta de articole cu continut informativ (date si cifre) unde nu este precizata sursa informatiei (desi nu este o obisnuinta, trebuie sa recunosc).

Aceste concluzii sint superficiale, determinate de ceea ce poti privi fara sa fii logat. Din pacate eu am extrapolat aceasta viziune asupra intregului site si aceasta a fost greseala mea.

Privind retrospectiv, articolul continua sa aibe observatii valide (la care inca nu am primit raspuns in comentarii) dar clacheaza la nivelul concluziilor. Numarul mare al interventiilor pozitive venite de la utilizatori o spune. Iar acesta este cel mai important lucru. Daca lumea percepe o plusvaloare inseamna ca ea exista.

Scrierea recenziei dedicate site-ului bursanoastra.ro si dialogul cu cei care au lasat comentarii a fost pentru mine o experienta interesanta, din care am invatat multe. Pe linga esecul personal pe care l-am inregistrat in analiza site-ului ramine gustul amar al unui comportament care pare sa fie endemic pe internet: oriunde pornesti o discutie sau lansezi o parere, intilnesti agresiune verbala directa si atac la persoana. Aflati in spatele anonimitatii, oameni reusesc sa scoata din ei ce au mai bun sau mai rau, fara discernamint. Aceasta este una din caracteristicile internetului care o sa persiste si care nu face decit sa prezinte cu si mai multa putere cine sintem fiecare dintre noi, cu adevarat.

Exista o linie care poate fi incalcata foarte usor in relatia cu clientii, daca nu stii sa pastrezi un echilibru intre ce ii oferi si ce trebuie sa iti ofere el. Concesii pe care daca le faci, fara sa ii explici efortul pe care il depui pentru a il face pe el multumit si diferenta intre ce ofera ceilalti de pe piata si ce ii oferi tu.

Si ramai surprins cand tu depui eforturi considerabile si clientul se uita.. fara sa inteleaga produsul in sine.. si stramba din nas.

Era o vorba pe care am invatat-o de la un partener de-al meu pe tipar:

“Exista 3 feluri de produse: de calitate, ieftine si rapide. Nu incerca niciodata sa le vinzi la pachet., pentru ca rareori le poti combina!”

Relatia cu clientul este o vanzare continua. Trebuie sa ii dai ce vrea el, tinandu-l la curent cu ceea ce presupune din partea ta, ca sa accepte pretul mai usor si sa aprecieze produsul pe care i-l oferi si efortul pe care il depui. Altfel se ajunge la frustrari de ambele parti. La termene limita incalcate pentru ca ai vrut sa ii spui clientului ceea ce vroia sa auda, la preturi piperate, pentru ca nu i-ai explicat ce se ascunde in spatele lor, defecte de fabricatie – atunci cand nu l-ai indreptat catre o cale “safe” si ai acceptat nevoia lui ca fiind absoluta.

Clientul nu stie! Explica-i!

Clientul nu este stapanul tau ! Este copilul tau ! Invata-l ! Cu fermitate, cand e cazul.

Pentru cei care s-au nascut inainte de 1975 si au ceva amintiri din timpul impuscatului ceausescu, termenul de voluntariat are un gust salciu cu o caracteristica aparte. Pe atunci se mergea la munca voluntara, ca pionier sau UTC-ist (citi dintre cei tineri mai stiu ce inseamna aceasta prescurtare?). Se lucra in numele cauzei comuniste, pentru partria socialista, pe ogoare la strinsul recoltei, in tot soiul de alte actiuni. Motivatia trebuia sa fie una proletara. Pare ceva scos dintr-un roman de George Orwell, dar asa era pe atunci. Nu spun, cind mergeam la struguri sau la piersici ne umpleam burtile cu fructe nespalate, pline de vitamine. Cind mergeam la depanusat porumbul era foarte distractiv: batai cu stiuleti, inghesuieli cu fetele pe gramada de porumb. Ah, ce vremuri

Eram tineri si gaseam motiv de distractie chiar si in conditii de munca fortata. Pentru ca asta era voluntariatul. Noi faceam gratuit activitati pe care altii le executau contra plata. Activitati in agricultura. Faceam parte din cooperativa “Munca pe gratis”. Astazi, pina si detinutii de drept comun care planteaza pomi in parcuri sint platiti pentru ce fac!

Impuscatul a fost impuscat, am trecut in capitalismul salbatic. A crescut o noua generatie de tineri, care n-au stat iarna pe frig si pe intuneric si nu au mincat conserve de peste (ca altceva nu se gasea la Alimentara…). Ce s-a intimplat cu voluntariatul?

Astazi lucrurile stau cum trebuie. “Lupii tineri” se implica in actiuni legate de ecologie si mediu, in organizatii puternice cum sint “Salvati copiii“. Sint “minati in lupta” de idealuri generoase si de spirit civic.

E bine dar fenomenul nu se compara cu cel din vestul Europei sau din America. Acolo sint foarte multi tineri implicati in organizatii care utilizeaza voluntari, mai ales in zona care ajuta persoanele defavorizate social. Structurile sint bine inchegate, conduse de ONG-uri cu experienta si bani sau de biserica (indiferent ca e vorba de Catolici sau neoprotestanti). A fi voluntar este o chestie obisnuita, nu o ciudatenie , cum e in Romania. E o modalitate de a te socializa si de a-ti aduce contributia benevola la societate. Pentru unii e un modus vivendi.

Romania e un teritoriu aparte. Voluntariatul e privit cu ochi circumspect in tarisoara noastra, unde foarte multi oameni se straduie sa supravietuiasca de la o zi la alta. Nu pot sa nu spun un adevar: multi dintre tinerii care activeaza ca voluntari in diferite organizatii sin perceputi ca si “fraieri” de colegii lor.

Cit priveste actiunile de binefacere, aceastea sint receptionate de public drept un apanaj al bogatilor care vor sa-si faca reclama gratuita si sa-si imbunatateasca imaginea. In plus, populatia crede ca acest gen de contributie ar trebui facuta doar de cei care au un surplus financiar, nicidecum de marea masa a cetatenilor.

Pentru ca personal sint implicat intr-un proiect voluntar, destinat educatiei tinerilor din Romania, pot sa va impartasesc o parere “din interior”:

• voluntariatul si contributia in actiuni de binefacere sint activitati care nu au de a face cu starea financiara. E vorba de un impuls interior.
• chiar daca nu ai bani, iti poti oferi sprijinul fizic, lucrind alaturi de organizatii care curata mediul sau impart produse gratuite in caz de calamitate sau catre categoriile defavorizate social si financiar
• in asemenea proiecte, 90% din efort este de management si networking (relationare cu societatea si cu colaboratorii voluntari). Nu e vorba de bani!
  Aici exista un mit legat de actiunile de binefacere. Am primit nenumarate email-uri de la cititori care imi spuneau “…ce idee buna cu educatia tinerilor. Si eu am vrut sa fac asa ceva dar nu am bani.” Lipsa banilor e o scuza usoara. Cei care urmaresc articolele mele pe Milionarul Mioritic referitoare la proiect stiu ca majoritatea necesitatilor proiectului sint asigurate prin serviciile voluntarilor, inclusiv designul grafic, programarea software, lucruri care altfel se platesc cu bani grei.
• lumea crede ca daca m-am implicat si sponsorizez din banii personali un asemenea proiect, banii ma dau afara din casa si sint dispus sa arunc cu ei in stinga si in dreapta. Imi ofera solutii scumpe la probleme pe care eu le rezolv gratuit sau cu bani putini.
  a.m-ar bate Dumnezeu daca as spune ca am probleme cu banii. Dar asta nu inseamna ca sint dispus sa-mi bat joc de ei.
  b.ca investitor am invatat de timpuriu ca trebuie sa ai un riguros management al cheltuielilor, altfel nu faci profit. Acelasi principiu il aplic in proiectul meu destinati tinerilor
  c.incerc sa cresc acest proiect in asa fel incit in final sa se autofinanteze. Banii primiti din exterior inseamna responsabilitate enorma si conditii aditionale. De aceea va rog sa nu-mi mai trimiteti oferte de finantare din surse nerambursabile de la EU sau de la alte organizatii
• sint suprins sa constat ca mai exista, in acest capitalism dus la extrem, persoane dispuse de voluntariat. Trebuie sa constat un fenomen interesant: cu cit persoanele sau firmele au mai multi bani, cu atit creste reticienta de a se implica in asemena proiecte! Am suprinderea sa vad cum cei mai calzi sustinatori sint elevi de liceu sau firme proaspat deschise.
• pe de alta parte, trebuie sa recunosc faptul ca ma confrunt de multe ori cu un zid rece. Trimit email-uri in diferite zone si la diferiti oameni si primesc raspuns la 20% din ele. Se prefera lipsa unui raspuns decit un raspuns negativ. Pur si simplu sint ignorat. Mi se pare lipsa de elementar bun simt. Daca nu vrei sa ajuti, macar ai curajul sa refuzi.
• datorita celor expuse la punctul anterior, sint in situatia in care aproape ca voi renunta sa cer ajutor tintit. Am observat ca apar solutii la problemele mele sau “instantaneu”, din neant (aici sustinatorii “legii atractiei” vor zice “ti-am spus eu!”) sau sa postez o cerere de ajutor pe Milionarul Mioritic si sa astept reactii de la cititori (cum am facut ultima data, cind am spus ca am nevoie de un specialist in baze de date)

E adevarat, proiectul meu e abia la inceput, practic inca nu a fost demarata prima distributie de DVD-uri. Blogul meu e de asemenea mic. Cu toate acestea se pare ca ma descurc binisor cu voluntarii. La aceasta ora am 15 voluntari in distributie (sa vedem cit mai ramin pina la urma-probabil se vor oferi si altii) si o echipa formata din designer grafic, designer in flash, doua traducatoare, o firma de soft plus cea mai valoroasa colaboratoare, Simona de la TUALEGI.NET care este reprezentanta proiectului in legatura cu partenerii si presa.

Probabil ca in momentul in care proiectul se va lansa cu adevarat (si in cazul in care se va dovedi un succes) vor exista mai multe oferte de voluntariat. Pina atunci doresc sa le multumesc public voluntarilor implicati in acest proiect, care vor fi nominalizati pe blogul proiectului, la care lucrez in acest moment. Fara munca lor, plina de generozitate si entuziasm, nu s-ar putea concretiza ideile care imi sint atit de dragi. VA MULTUMESC!