Am stat azi si am recitit articolele de aici. Unele mi-au placut mai mult decat altele. Asa ca am facut o lista :

Boala oamenilor de Succes

Incredibil.

Imi pasa..

Din pataniile unui antreprenor

In ring cu Lucian Bute, Doroftei si altii

Despre recunostinta

Cum sa traiesti fiecare clipa

Adevaratul motiv pentru care inca te zbati in mediocritate

Iar ai dat-o in bara?

11 siteuri care te vor ajuta sa muncesti mai putin.

De ce nea Costica din Vascautii din Deal n-o sa te convinga sa iti iei un Audi A4

Ce esti?

De ce s-ar putea sa nu fii potrivit pentru asta

De ce incepand de maine vei ramane singur?

Daca n-ai ajuns la fundul sacului nu citi asta

Problema din spatele cuvintelor

Blogul ca unealta de dezvoltare personala.

Meriti un sut in fund?

Care e preferatul vostru?

Sint o multime de oferte “gratuite” pe internet. De la servicii la produse (cele mai multe digitale), ele iti fac cu ochiul, tentant. Par usor de accesat: de cele mai multe ori nu e nevoie decit sa completezi un formular cu numele tau si adresa de email. Pare simplu, dar aceasta formalitate va declansa Armagedonul asupra casutei tale de email: vei fi invadat de mesaje comerciale. Acest exemplu se incadreaza in lunga lista a dovezilor care atesta un adevar de necontestat: nimic pe lumea asta nu e gratuit.

Sint multe “chestii” gratuite care merita o intruziune in casuta noastra de email. Cei mai multi dintre noi pun un filtru in email care redirectioneaza mesajele cu reclame. Altii le declara “spam” (la unele servicii care au aceasta optiune) cu speranta ca programul le va selecta si elimina. Adevarul este ca ambele metode, desi functionale, pot sa fie incomplete in fata unui fenomen din ce in ce mai intilnit pe web: vinzarea adreselor de email. In acest caz adresa ta ajunge la alt comerciant care iti va trimite mesaje ce par venite “din neant”. La aceasta situatie nu ai scapare, pentru ca nu poti controla directia in care este vinduta adresa.

O solutie este emailul “momeala”. Pe cit de simpla pe atit de eficienta, metoda consta in infiintarea unei adrese de email secundare, apartinind unui personaj fictiv. Iata citeva recomandari:

• pentru ca in cele mai multe cazuri la primirea gratuitatilor e necesar sa dai si un nume, adresa de email va contine acel nume (in acest fel ti-e usor sa tii minte numele respectiv)
• foloseste un serviciu gratuit cum e yahoo sau gmail
• alege un nume si un prenume neutru, care sa sune bine in romana si in engleza. Exemplu: Victor, George, Diana, Maria iar ca nume Martin, Lazar, orice nume (chiar inventat) care poate fi “digerat” in ambele limbi.
• stabileste si o parola standard (de exemplu prenumeXnume unde X este numarul tau preferat iar nume si prenume sint cele fictive). Poti folosi cu incredere parola  pentru toate accesarile, daca serviciile utilizate nu sint esentiale pentru tine. In caz contrar, e bine sa ai parole separate pentru fiecare site, pe care sa le getionezi folosind un carnetel sau un soft special pentru tinut parole (de exemplu Password Safe)
• viziteaza periodic adresa de email pentru a nu fi dezactivata (intereseaza-te care e durata minima intre vizite). Daca esti un vinator de gratuitati, aceasta recomandare nu are rost, din moment ce in majoritatea cazurilor se cere validarea adresei iar tu folosesti contul pentru aceasta etapa. Si o faci des
• poti folosi aceasta adresa si in blogurile unde vrei sa comentezi anonim, practic in orice situatie in care nu vrei sa-ti folosesti adevarata identitate.

O solutie la indemina oricui ce te poate scapa (cel putin partial) de problema mesajelor comerciale siciitoare.

Intotdeauna am avut in jur oameni ’smecheri’, gata sa depuna minimul de efort ca sa obtina maximul de rezultate. Oameni care traiesc toata viata amusind dupa un ‘pont’ care sa le schimbe viata, dupa un tun care sa il dea si sa fie linistiti apoi, pana la urmatorul tun. Oameni care pun mai presus smecheria si scurtaturile, decat procesul de acumulare. Oameni care cred ca exista in viata norocosi si ghinionisti.

Dupa isteria aurului castigat de Alina Dumitru la judo, nu m-as fi imaginat scriind despre asta pe blog. Dar am ramas marcat de un paragraf dintr-un articol de-al lui Tolontan, acel Tolontan avid de samanta de scandal fotbalistic, care poate scrie si ok, atunci cand are ce (cand nu are le provoaca, motiv pt care imi displace).

In articolul intitulat “Sapte secrete despre victoria Alinei’, pe care il gasiti aici, Tolontan ii ia interviu lui Nicolae Ploiesteanu. Redau fragmentul:

- Aţi fost lîngă mulţi sportivi. Cu ce e altfel Alina?
- Întîi să vă spun cu ce sînt altfel sportivii de performanţă faţă de noi, oamenii obişnuiţi. Cine crede că sportul profesionist înseamnă cură de sănătate este căzut în cap! Campion egal ambiţie la maximum. Campion înseamnă să-ţi forţezi organismul într-un fel teribil.

- Nu sînteţi cam dur?
- Dimpotrivă! Ăştia pe care noi îi numim eroi sînt, în fond, sclavii unei munci oribile. Tocmai de asta merită să fie eroi. Sînt oameni făcuţi din altă fibră, dom’le, cum nu prea avem, din păcate, în România.

Cititi bine si incercati sa bagati la cap intelepciunea doctorului de 72 de ani, dupa 11 Olimpiade la care a fost prezent ca doctor al sportivilor romani si care a putut sa ii observe in mediul lor natural, in momentele cheie din carierele lor.

Prea putini mai aleg calea grea, dar cea mai corecta. Calea de acumulare. Iar cine crede ca poate face bani sau poate avea succes fara sa se implice, atunci se inseala amarnic. E nevoie de sacrificiu de sine, in primul rand. Si asta inseamna munca oribila de ani de zile pentru a ajunge acolo sus.

In rest, felicitari Alinei. Aveam nevoie de povestea ta sa pot privi mai departe.

Intr-un articol anterior faceam o recenzie a site-ului bursanoastra.ro din punctul de vedere al unui vizitator care nu se logheaza. Am analizat ce s-a putut analiza, citind sectiunile deschise “publicului larg”.

La o prima privire, modalitatea in care e structurat site-ul, sistemul de puncte (actiuni virtuale cum le numesc detinatorii site-ului) si accesul restrictionat de obtinerea acestora mi-a determinat o senzatie de club restrins, elitist, in care poti sa intri numai pe criteriul detinerii de cunostinte si al obligatiei de a le imparti cu ceilalti. Cit priveste obligatia amintita nu am nimic impotriva. Cei care viziteaza blogul meu stiu ca citindu-l poti obtine o groaza de informatii si recomandari care sint rodul a ani si ani de experienta in domeniul bursei si al imobiliarelor, pe care sint dispus sa le impartasesc la toata lumea.  Dar accesul restrictiv mi-a determinat o reactie negativa si mi-a fundamentat o parere gresita. Ea a fost exacerbata de lipsa oricarei “casete redactionale”. Inca nu stiu cu certitudine cine sint detinatorii si administratorii site-ului si nu vreau sa apreciez asta dupa gradul de agresivitate cu care am fost atacat in comentarii.

Ca am gresit e evident. Utilizatorii site-ului care au lasat comentarii dupa primul meu articol o spun cu tarie. Accesul nu este restrictionat de cantitatea de informatii pe care o furnizezi, articolele sint scrise mai ales de cei care au experienta (aici ramine o discutie asupra careia voi reveni), exista posibilitati de a eluda sistemul de punctare (cum spunea cu umor un comentator, “si un simplu “buna ziua” iti aduce actiuni”)

O alta perspectiva gresita a fost data de cele citeva deficiente pe care le-am intilnit si pe care continui sa le sustin. Sectiunea de “Money management” contine articole care nu au de-a face cu acest subiect, sectiunea de analiza are o prestanta generalizatoare (ca sa nu spun altfel). Triunghiul ascendent chiar “mi-a intrat in ochi”  cum spunea un comentariu. Ma deranjeaza in continuare afisarea de exemple (grafice de bursa) preluate de pe net in loc sa fie prezentate dintr-un soft personal si cu date de pe piata romaneasca, tinind cont de profilul site-ului. De asemenea este suparatoare prezenta de articole cu continut informativ (date si cifre) unde nu este precizata sursa informatiei (desi nu este o obisnuinta, trebuie sa recunosc).

Aceste concluzii sint superficiale, determinate de ceea ce poti privi fara sa fii logat. Din pacate eu am extrapolat aceasta viziune asupra intregului site si aceasta a fost greseala mea.

Privind retrospectiv, articolul continua sa aibe observatii valide (la care inca nu am primit raspuns in comentarii) dar clacheaza la nivelul concluziilor. Numarul mare al interventiilor pozitive venite de la utilizatori o spune. Iar acesta este cel mai important lucru. Daca lumea percepe o plusvaloare inseamna ca ea exista.

Scrierea recenziei dedicate site-ului bursanoastra.ro si dialogul cu cei care au lasat comentarii a fost pentru mine o experienta interesanta, din care am invatat multe. Pe linga esecul personal pe care l-am inregistrat in analiza site-ului ramine gustul amar al unui comportament care pare sa fie endemic pe internet: oriunde pornesti o discutie sau lansezi o parere, intilnesti agresiune verbala directa si atac la persoana. Aflati in spatele anonimitatii, oameni reusesc sa scoata din ei ce au mai bun sau mai rau, fara discernamint. Aceasta este una din caracteristicile internetului care o sa persiste si care nu face decit sa prezinte cu si mai multa putere cine sintem fiecare dintre noi, cu adevarat.

Exista o linie care poate fi incalcata foarte usor in relatia cu clientii, daca nu stii sa pastrezi un echilibru intre ce ii oferi si ce trebuie sa iti ofere el. Concesii pe care daca le faci, fara sa ii explici efortul pe care il depui pentru a il face pe el multumit si diferenta intre ce ofera ceilalti de pe piata si ce ii oferi tu.

Si ramai surprins cand tu depui eforturi considerabile si clientul se uita.. fara sa inteleaga produsul in sine.. si stramba din nas.

Era o vorba pe care am invatat-o de la un partener de-al meu pe tipar:

“Exista 3 feluri de produse: de calitate, ieftine si rapide. Nu incerca niciodata sa le vinzi la pachet., pentru ca rareori le poti combina!”

Relatia cu clientul este o vanzare continua. Trebuie sa ii dai ce vrea el, tinandu-l la curent cu ceea ce presupune din partea ta, ca sa accepte pretul mai usor si sa aprecieze produsul pe care i-l oferi si efortul pe care il depui. Altfel se ajunge la frustrari de ambele parti. La termene limita incalcate pentru ca ai vrut sa ii spui clientului ceea ce vroia sa auda, la preturi piperate, pentru ca nu i-ai explicat ce se ascunde in spatele lor, defecte de fabricatie – atunci cand nu l-ai indreptat catre o cale “safe” si ai acceptat nevoia lui ca fiind absoluta.

Clientul nu stie! Explica-i!

Clientul nu este stapanul tau ! Este copilul tau ! Invata-l ! Cu fermitate, cand e cazul.