Cu totii suntem.

Intr-o masura mai mare sau mai mica, fiecare dintre noi are in el samburele acestui defect. Ti-a fost vreodata frica sa spui cu glas tare ceea ce gandesti? Ai aprobat mecanic pe cineva doar pentru ca te-ai temut de criticile pe care le-ai putea receptiona? Ai adoptat, constient sau nu, un comportament dezirabil la nivel social? Inseamna ca esti un snob.

Si eu sunt. Si eu am facut de multe ori lucrurile de mai sus. Si eu am cautat motive pentru a ma comporta jalnic. Am dat vina pe societate, prieteni, sau politicieni. Batman mai lipsea din aceasta ecuatie.

Snobismul are forme dintre cele mai diverse. De multe ori se pune semnul egal intre el si ipocrizie. Poate fi sa iti cumperi o masina scumpa doar pentru a incerca sa ii impresionezi pe cei din jur, desi tu nu esti pasionat de asemenea masini. Poate insemna sa iti cumperi haine de la Milano, desi tu abia poti vorbi coerent. Poate insemna sa faci mereu cinste prietenilor pentru a arata cat de bogat esti.

Partea cea mai periculoasa a acestei stari este ca de multe ori ne purtam inconstient astfel. Si continuam sa urmam turma,  precum o oaie ametita care nu are curajul sa schimbe directia.

Degeaba esti riguros in tot ceea ce faci. Inutil iti planifici viitorul. Total lipsit de sens este rezultatul frumos pe care il obtii ca urmare a efortului tau sustinut. Daca nu vei inceta sa iti arunci la gunoi fructele pomului, pe care cu mari eforturi l-ai sadit, udat si ingrijit mult timp, atunci vei fi in continuare ruda cu un teren exploatat pana la distrugerea sa.

Viata ta valoreaza mai mult decat o suma de achizitii.

Am lasat citeva saptamini sa se astearna praful peste furtuna din paharul cu apa stirnita de bloggerii romani, care au comentat agitatia imobiliara din ultimul timp, pentru a putea trage citeva concluzii. Care se desprind destul de usor la o analiza atenta.

Despre ce e vorba?

Despre situatia pietei imobiliare in general si despre eterna batalie “inchiriez sau cumpar o casa?” care se da in mintea tuturor celor care … nu au o casa a lor.

Piata imobiliara din Romania a crescut aberant. E de neinchipuit cum metrul patrat de constructie in Bucuresti e peste nivelul preturilor din Dubai sau din multe orase din Europa Occidentala. Dar asta e piata: o oglinda a bataliei dintre cerere si oferta. Pretul nu e mare sau mic, e doar cel la care se intilneste vinzatorul si cumparatorul. Nu are nimic de-a face cu valoarea obiectului tranzactionat. Acest lucru il stie putina lume.

Pe acest fond au aparut o multime de manevre media, de la articole in ziare la declaratii ale unor persoane cu influenta, cum este Dinu Patriciu sau Mugur Isarescu. Altele vin din partea unor intermediari de piata (magazinuldecase.ro) care a tinut o conferinta de presa ce a facut furori in ziare.

Toate aceste prezente in media au motivele lor. Cele ale lui Patriciu sint clare (in urma cu putin timp a anuntat demararea unui proiect imobiliar de 300 de milioane de euro), ale lui Isarescu sint necunoscute (si cu atit mai interesante…) iar cele ale magazinuluidecase.ro sint determinate de promotion (din acest punct de vedere, aceasta firma are un talent deosebit de a se mentine in ochii publicului – asta trebuie sa faca orice business…).

In rest, marea majoritate a articolelor de presa sint reluari si comentarii.

Cum au scris bloggerii

In afara de unele exceptii, bloggerii au facut ceea ce stiu mai bine: au reactionat. Dar sa detaliez tipul de articole prezente pe bloguri :

1. cei care stiu ce vorbesc pentru ca lucreaza in domeniul sau il urmaresc zi de zi; acest sector este minuscul. In blogosfera romaneasca sint putine exemple de profesionisti sau cunoscatori care se ocupa de imobiliare. Este loc pentru specialisti.
2. cei care sint obisnuiti sa analizeze si o fac bine; nu conteaza ca vin din presa, sint intreprinzatori sau au cunostinte de business si economie, aceste persoane au capacitatea de a face o analiza pertinenta chiar daca nu sint specialisti in domeniu
3. cei care vind sau cumpara; bloggeri care tocmai vind un imobil sau care contempleaza ideea de a cumpara isi deapana experientele, temerile si sperantele in legatura cu subiectul in cauza
4. “reactivii” care scriu pentru ca e la moda (au scris “greii” deci trebuie sa abordeze subiectul pentru a fi “in trend”)

Cine a scris

Ma voi limita la a prezenta lista celor care au scris si link-urile spre articolele lor, lasindu-va placerea sa ii incadrati in categoriile de mai sus sau in altele, daca nu va plac propunerile mele…

Intr-o ordine aleatoare:

• Zoso are doua articole, unul cu completari la articole scrise de alti bloggeri iar celalalt cu reflectii determinate de faptul ca trebuie sa-si vinda apartamentul
• Dragos Manac se lanseaza intr-o analiza care a atras o multime de comentarii, pro si contra, deteminind inclusiv o continuare cu explicatii suplimentare
• Fluture e unul dintre primii care analizeaza antagonismul cumpar-inchiriez
• Manole, care trebuie sa recunosc ca stie ce spune
• PoliTichii care face o analiza a pietei si a situatiei generale din punct de vedere al chiriasilor/proprietarilor (articol in doua parti)
• pareri personale si semnale de la antisocial , George Olteanu, CrazyLittleThings
• alta analiza despre cumparam/stam cu chirie a lui eCostin

Probabil mai sint si altele dar undeva trebuie sa te opresti…

Concluzii

Facind un pas inapoi, iti dai seama ca acest subiect a fost, este si va fi popular pentru ca ne preocupa pe toti. Vrem-nu-vrem trebuie sa avem un acoperis deasupra capului. Va recomand sa priviti cu atentie ce cititi, sa incercati sa gasiti sursa initiala a informatiei si sa trageti propriile concluzii. Nu acceptati a priori ce vi se ofera, indiferent ca e vorba de presa, specialisti sau bloggeri.

Sambata începe Campionatul European.

E un eveniment fabulos, asteptat de sute de milioane de oameni. Dar odata cu el, incep si problemele noastre, ale barbatilor. Ce ne facem cu fetele? Cum ne impartim timpul? Cum impacam toate partile implicate in acest potential conflict?

Voi fi acuzat de misoginism, dar sunt total de acord cu o replica celebra a lui Emil Gradinescu: “imi plac femeile, imi place fotbalul, dar separat”. Ma uit la meciurile de fotbal feminin si nu imi vine sa cred. Aud apoi ca sunt si meciuri de box intre fete(organizat, in ring, vreau sa spun).

Oare acest asa zis proces de “emanicipare feminina”(in viata mea n-am auzit un termen mai jignitor pentru o fata, “emancipare”-de parca barbatii s-au nascut mai cu mot) nu tine cont nici macar de situatiile penibile? Ce urmeaza? K1 pentru fete? Genunchi si coate in sani? Urlete, impresari, cantar oficial(upss) si centuri pentru “cea mai dura dintre cele mai dure”? Ce parere aveti despre o “campioana nationala la culturism”? De fetele care sar cu parasuta nu mai zic nimic.

De aici pleaca multe discutii. Fetele se vor simti neglijate in urmatoarea luna. Cand ne va fi lumea mai draga in timpul unui meci, ne vom trezi cu intrebari de genul: “ma mai iubesti?” sau “vrei sa vorbesti cu mama la telefon?” .  Se poate ajunge si la situatii in care vor dori sa ne starneasca gelozia cu intrebari de genul: “Cristiano Ronaldo e insurat?”(din cate stiu eu, nici nu intentioneaza vreodata) .

Sa aveti parte de intelegere si multe meciuri frumoase! Hai Romania!

P.S. Stiu. Sunt nesimtit!

Cind privesc industria creditului, de la noi sau de aiurea, ma cuprinde un sentiment de revolta. In ultimul timp am studiat foarte atent acest fenomen, incercind sa ma documentez pentru o noua serie de articole, Creditul intre pericol si oportunitate, care va incepe sa fie publicata in Milionarul Mioritic saptamina viitoare.

Cu cit citesc mai mult, cu atit imi dau seama ca sistemul de credite se bazeaza pe o caracteristica tot mai intilnita in lumea de azi: lipsa de control a individului asupra propriilor sentimente si emotii.

In ultimii douazeci de ani, s-a marsat la nivel mondial pe tendinta individualismului. Se promoveaza cu putere, e la moda si se recomanda tuturor sa devina si sa se exprime liber. Ce inseamna asta?

Sa arati celor din jur cine esti.
Daca acest lucru ar fi adevarat, initiativa e laudabila. Dar cei mai multi dintre noi vrem sa aratam cine dorim sa fim. Afisam un standard de viata mult peste puterile noastre financiare, cumparindu-ne case, masini si gadgeturi pe care nu ni le permitem. Totul in numele exprimarii personalitatii. Dorind sa aratam altora ca sintem persoane de succes.

E bine sa vrei sa fii mai mult decit esti. Dorinta de progres este caracteristica speciei noastre si ne-a propulsat la statutul pe care il avem. Progresul inseamna efort, munca, determinare. Generatia de azi vrea sa devina “mai mult” dintr-o data. Pentru a realiza acest lucru, foloseste o scurtatura: se inglobeaza in datorii.

Lumea nazuieste. Reclamele ne inunda zilnic: ne prezinta casa de vis, masina de vis, concediul de vis. Se apeleaza la fantezia noastra, la dorintele noastre ce se acumuleaza in timp, inconjurate de frustrarile pe care le stringem zilnic.

Ne straduim sa muncim, bine si eficient, zi de zi, in timp ce visam. Muncim pentru a ne indeplini visele. Dar nu avem disciplina necesara sa asteptam. Le obtinem mergind din banca in banca, pentru a gasi oferta care ne da cei mai multi bani. Si ne apucam de cumparaturi.

In nebunia momentului, cind surescitarea se ridica la cote maxime, uitam sa cugetam. Nu calculam care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a ne indeplini dorintele. Totul cade pe un plan secund. Sintem orbiti de fericirea de moment.

Acesta este scenariu pe care il parcurg cei mai multi dintre noi. Dupa o luna, cind incep sa plateasca ratele, se trezesc din vis si se scufunda in cosmar. Incep sa calculeze, isi dau seama de dimensiunile dezastrului.

Pentru ca nu pot numi altfel situatia in care trebuie sa platesti, luna de luna, timp de treizeci sau patruzeci de ani, o rata impovaratoare. Indiferent daca esti sanatos sau bolnav, daca ai acelasi serviciu sau daca ai fost dat afara. Platesti ce ai imprumutat plus inca pe atit. Sau chiar mai mult.

Iti platesti visele la pret de specula.

Te intrebi: cine e vinovat?
Bancile.
De ce?
Pentru ca exploateaza fragilitatea noastra emotionala, lipsa de disciplina financiara, dorinta de a avea totul, aici si acum.
Pentru ce?
Pentru profit.

Chiar asa?
Vinovati sintem noi, pentru ca:

• nu ne gindim serios la bani decit in momentul in care avem nevoie de ei
• nu ne facem o lista de lucruri de care avem nevoie in viata, din timp
• nu ne facem un plan financiar care sa ne permita achizitionarea acestor lucruri
• nu incepem sa aplicam planul (economisind sau facind bani) din timp
• nu avem puterea de a astepta pina cind planul incepe sa-si arate rezultatele

Ce facem, de fapt?

• alegem calea usoara : creditul
• dimensionam creditul in functie de vise, nu in functie de puterea noastra de a-l restitui
• optam pentru cel mai mare credit pe care il putem lua, pentru a ne indeplini cit mai multe vise

Cu alte cuvinte, sintem rasfatati (vreau asta, acum), nechibzuiti (nu ne facem planuri), fara pic de prevedere (nu ne gindim ce se intimpla daca nu putem plati ratele).

N-are rost sa acuzam bancile, nu trebuie gasim vinovati in alta parte. Nici statul nu decide pentru noi, nici guvernul nu ne gestioneaza visele. Nu-ti pune nimeni pistolul la timpla pentru a te obliga sa iei un credit mai mare decit puterile tale financiare.

Ia o oglinda si priveste in ea cu atentie. Tu esti fraierul care e dispus sa-si plateasca visele la pret de specula.