Si eu am fost ca tine.

La un moment dat am simtit ca nu se mai poate. Ca ma lupt prea tare, de prea mult timp si  fara rezultat cu problemele financiare. Doream sa am un anumit standard de viata pe care nu reuseam sa-l ating. Nu e vorba de costume Armani, de BMW sau Mercedes sau de o vila cu treizeci de camere, cu tocuri aurite la ferestre. Lucruri simple, pe care le doreste fiecare: o casa, bani suficienti pentru traiul zilnic si pentru lucrurile care te fac fericit.

Incercam sa fiu cit mai bun in meseria mea, cit mai atent cu cei din jur, sa traiesc corect. Faceam ce imi spunea educatia (de acasa sau de la scoala) si societatea sa fac. Dar parea sa nu fie de ajuns. Intradevar, Einstein spune un lucru mare:

“Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata.”

Pe atunci nu stiam aceasta cugetare, dar instinctiv am realizat ca trebuie sa fac lucrurile ALTFEL de cum le faceam pina atunci. Pentru asta trebuia sa invat cum. Prinvid retrospectiv, imi dau seama ca dusmanul meu, cel care ma tinea departe de viata pe care o consideram ca ma implineste era ignoranta. Ignoranta de a cunoaste principiile finantelor personale.

Daca tu te afli acum in situatia in care am fost eu atunci, trebuie sa intelegi ca nu exista alta solutie. Nemultumirea ta nu se datoreaza guvernului care nu are grija de tine, patronului care nu te plateste suficient, preturilor ce par sa nu inceteze sa creasca sau sotiei care cheltuieste prea mult.

Problema ta vine din ignoranta. Stringe cit mai multe cunostinte din domeniul finantelor personale. Ele vor deveni o colina, apoi un munte pe care vei putea urca pentru a vedea departe, dincolo de situatia ta de azi. Atunci vei simti ceea ce simte orice alpinist care ajunge in virf: ca lumea este la picioarele tale.

Viata este o nuvela ciudata. E formata atât din amanunte, cat si din evenimente. Cine crede ca este de neinvins si de neintrecut este lovit in moalele capului in cele mai dragi momente ale existentei sale.

Zi de zi ne luptam cu multe maruntisuri. Tinem mortis sa le dam o lectie celor care ne-au atacat in mod nedrept. Dorim sa le aratam tuturor ca nu se pot pune cu noi. Ca suntem atat de deosebiti, incat ni se cuvin doar laude. Ca imaginea noastra este de fapt un afis impecabil, lucios si care zambeste de pe cele mai semete cladiri ale lumii.

Mandria ne impiedica sa lasam de la noi. “Nu vreau sa fiu luat drept fraier” mi-am zis de multe ori. Nu vreau sa fac vreun fel de propaganda religioasa. Dar ma gandeam cat de arogant pot fi, in momentele in care nu cedez cu nici un chip. Daca Insusi Dumnezeu si-a sacrificat Fiul pentru a aduce pacea, credinta si zambetul in lumea noastra apasata de conflicte, oare de ce noi, oamenii ne credem mai presus?

Traim intr-o societate a ignorantei. O lume in care ne luptam pentru putere unii cu altii. Si in care, fiecare dintre noi distrugem cate o bucatica a sufletului nostru colectiv. Aducem noroiul in casa inimii noastre si apoi ne miram de ce suntem plini de ura si de resentimente. Intram incaltati in locuinta negocierii avantajoase pentru toate partile, a medierii si a diplomatiei. Ne aratam brutalitatea in cele mai importante momente ale existentei umane.

Si apoi vine nenorocirea. Ne loveste precum un ciocan dintr-o tamplarie de demult. Ne arata cine suntem si cata putere avem de fapt. Ne indica valoarea noastra adevarata. Si cat de mult am castigat prin agresivitate.

Nedreptatea acestei lumi este ca oamenii sunt alesi pe considerente necunoscute noua. Si pentru scopuri vagi. Trasnetul loveste de multe ori la intamplare. Prin unii, ne pedepseste pe toti. Dar, cei sacrificati pleaca dintre noi cu acea privire care ne face sa inghitim in sec si sa ne intrebam oare cat mai putem continua sa dansam la comanda pe aceasta muzica nebuna si asurzitoare…

Vineri, antrenorul focsanean de tenis, George Bucuroiu a murit intr-un groaznic accident de circulatie la Urziceni. Fiul sau se afla in stare grava la Bucuresti. Se intorceau fericiti de la Bucuresti, dupa ce baiatul sau obtinuse licenta in Educatie Fizicia si Sport si se pregatea sa ii calce pe urme. George Bucuroiu a fost antrenorul jucatorului de tenis Adrian Voinea. Cel care a jucat multi ani in echipa de Cupa Davis a Romaniei si care acum 10 ani uimea lumea tenisului mondial cu un sfert de finala de senzatie la Roland Garros.

Atunci cand cei de langa noi ne implora sa le mai acordam o sansa, sa ne gandim ca nu suntem atat de importanti incat sa nu facem asta. Norocul de a oferi si primi o noua sansa nu este dat tuturor.

Aceasta este o intrebare care se repeta in email-uri si care merita un raspuns. Dar un raspuns la o intrebare atit de importanta nu poate fi, niciodata, suficient de detaliat. De aceea am sa incerc sa pun problema altfel. Am sa-ti pun eu citeva intrebari. E ca un test. Sint doar cinci dar trebuie sa raspunzi corect la fiecare dintre ele. Daca reusesti, POATE ca esti potrivit sa devii investitor.

Sa trecem la treaba.

Ce te-a apucat sa investesti? (despre motivatie)

E o intrebare legitima. Multi nu pot sa dea un raspuns coerent. Altii pot, dar cind le ies cuvintele din gura isi dau si ei seama de superficialitatea lor:

• pentru ca se fac bani multi
• pentru ca (Gica, Dudu,Viorel…) sint investitori si le merge bine
• pentru ca e cool
• pentru ca nu trebuie sa muncesti

Serios?

Daca te recunosti in raspunsurile de mai sus (si lista poate continua, variante linga variante), te sfatuiesc sa renunti. Mai trebuie sa te gindesti (sau mai trebuie sa cresti – in traducere sa te maturizezi).

Pe de alta parte, sint raspunsuri care la prima vedere sint neserioase, dar care ascund acel ceva de care e nevoie.

-De ce?…
-Pentru ca vreau.
- Serios? (hai ca ma repet!)
-Da, vreau. Sa fiu bogat, sa am multi bani. Vreau. Nu ajunge?

BA DA! De asta ai nevoie. De motivatie, de o dorinta puternica ce te propulseaza indiferent de piedici, te trage dupa ea sau te impinge de la spate atunci cind nu stii cum sa faci, cind te-ai saturat de esecuri sau cind toata lumea ride de tine. Atunci ai cea mai mare nevoie de sprijin.

Daca imi spui asta, cu convingere, te cred.

Esti potrivit pentru a investi?

Nu toata lumea este facuta pentru a fi investitor.

A fi investitor nu este o haina pe care o scoti din dulap si o imbraci, o palarie pe care scrie INVESTOR cu litere de aur, pe care o iei din cuier sau un tatuaj lavabil (care scrie citetz: INVESTITORUL FINAL) pe care ti-l lipesti pe frunte cind te duci la o intilnire de afaceri.

De aceea nu sint multi investitori in lume. Trebuie sa ai acea combinatie de calitati, unele cu care te nasti, altele pe care le slefuiesti in timp. Trebuie sa :

• fii tolerant la risc
• NU TREBUIE sa iti placa riscul. Riscul e un insotitor in drumul tau, pe care nu poti sa-l gonesti, dar pe care nu trebuie sa ti-l faci prieten
• iti placa provocarile
• fii capabil sa re ridici dupa ce viata te trinteste la pamint
• poti invata din greseli pentru a nu le repeta a doua oara
• intelegi ca nu trebuie sa te opresti, niciodata; sa fii persistent

Te-ar putea bucura sa afli ca nu conteaza daca esti sociabil sau antisocial. In primul caz, apuca-te de investitii imobiliare, in al doilea caz de trading.

Te-ar putea incinta sa stii ca nu conteaza daca esti sedentar sau ai inclinatii spre mobilitate. Tot asa, in prima situatie ti se potrivesc imobiliarele, in al doilea caz bursa.

Cu alte cuvinte, iti poti adapta tipul de investitie (intr-o anumita masura) la personalitatea si stilul tau.

Frica vine din necunoastere. Ti-e frica sa investesti?

Te leg la ochi si iti spun sa bagi mina intr-un acvariu cu apa. Ma intrebi:
-Ce e in acvariu?
-Poate un crap, poate un piranha, poate o meduza otravitoare.

Ti-e frica sa iti inmoi macar degetul?
Bineinteles. Pentru ca nu stii nimic despre pericolele care te pindesc.

Nu poti sa fii medic daca n-ai invatat la facultate. Nu poti sa fii investitor daca nu ai citit, nu te-ai informat, nu stii (ideal!) totul despre domeniul de investitie pe care vrei sa-l stapinesti.

Ti-e frica? Probabil mai ai de invatat. Frica este un bun indicator. Trebuie sa tii seama de ea.

Unde ti-e harta?

Te iau pe sus (la propriu), te duc cu avionul intr-o tara indepartata, la sute de kilometri de cel mai apropiat sat si iti dau drumul. Vino acasa.

-Esti nebun? imi zici. Macar da-mi o harta!

In investitii, ca in orice calatorie, e foarte important sa ai o harta. Ea se numeste plan.

Trebuie sa cunosti bine planul, sa-l visezi.
Ca si o harta care trebuie sa fie detaliata, sa iti arate variante, drumuri bune de mers, sursele de apa, pericolele si oportunitatile de transport. Cred ca intelegi ce vreau sa spun.

Desigur, te poti intoarce acasa si fara o harta, dar trebuie sa bijbii, pierzi vremea incercind fundaturi, obosesti pe drumuri laturalnice. Sint sigur ca nu vrei asta.

Ce mai stai?

Cum ai raspuns la intrebarile de mai sus? Pozitiv?

Sa-ti spun o poveste adevarata. Acum niste ani eram si eu ca tine. Aveam motivatie, eram potrivit psihologic pentru a fi investitor, citisem suficient si ma consideram stapin pe domeniu, aveam un plan. Dar nu ma puteam hotari. Ma oprea un fir de nisip.

De saptamini bune cautam prin oras, cu sotia, o proprietate pe care sa o cumparam. Mergeam din zona in zona, dar fiecare cladire vizitata nu parea sa fie cea cu care trebuia sa incepem. Gaseam la fiecare cite o chichitza. Nimic nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre.

La un moment dat am ajus la marginea orasului. Era o casuta in constructie. In fata ei statea un tinar, imbracat intr-un trening jerpelit, cu o tigara in gura, sprijinind un copac. Privea apatic la cei doi oraseni care se interesau de casa in constructie.

-Buna ziua, i-am zis apropiindu-ne. Casa e de vinzare?
-Da, spuse tinarul. Are saptezeci de metri patrati, mai avem putin si ii punem acoperisul. O sa aiba termopane. Vedeti, e construita din Porotherm, caramizi bune!

S-a lansat intr-o dizertatie dezlinata despre ce si cum. Ne uitam la el cu mirare. Stia cam multe pentru un muncitor. L-am intrebat intr-o doara.

-Nu stiti cu cit se vinde?
-Ba da! Cu … .
-Si cum putem sa-l contactam pe proprietar?
-Eu sint proprietarul.

Ne-am uitat la el, ne-am uitat unul la altul. Stateam ca un bou si o vaca privind la poarta proaspat vopsita.

-Multumesc, am bolborosit eu si am plecat socat spre masina. Sotia m-a urmat la scurt timp.

Am intrat in masina. M-am uitat inca o data la tinarul ce sprijinea copacul din fata casei, tragind apatic din tigara. M-am uitat la nevasta-mea. I-am spus cu hotarire:

-Draga, daca asta e investitor, atunci si noi putem fi. Cu siguranta.

Tu ce mai astepti?

E viata lor.

E placerea fara de care nu se pot misca. E pisica moarta din fantana tarii noastre. Sunt oamenii care isi schimba starea de spirit precum miliardarii, nevestele.

Daca esti microbist, probabil ca ai urmarit meciurile nationalei Romaniei de la Euro. Si i-ai vazut pe “celebrii analisti” la TV. Dupa meciul in care am terminat la egalitate cu campioana mondiala, jucatorii au fost ridicati in slavi. Daca Adi Mutu ar mai fi si inscris din penalty, ar fi fost un zeu!

Astazi, tacere. La greu, nimeni nu te mai cunoaste. Ba mai rau. Incep sa arunce cu pietre in tine. Oameni care in viata lor nu au cantat imnul tarii lor si care au dat gata serioase cantitati de bere isi permit sa jigneasca intr-un mod uluitor munca unor persoane care s-au batut admirabil intr-o adevarata groapa cu lei. Dar, stati putin! Nu cumva cei care astazi critica, mai ieri erau “laudacii” de serviciu? Chiar ei.

Viata e o legenda dura. Frumoasa si dura, in acelasi timp. Iar cei care cred ca momentele dificile iti formeaza caracterul sunt niste naivi. Doar ti-l dezvaluie. Oamenii afla cine esti de fapt. Si ar face bine sa te tina minte.

Donald Trump spune ca adora sa priveasca oamenii atunci cand acestia tocmai au pierdut. Afli adevarul despre ei. Le vezi adevarata fata. Si tragi concluzii ale naibii de utile!

Suntem tara care a tradat in ambele razboaie mondiale.

Viteza si amploarea fenomenala cu care s-a raspindit aceasta activitate online la nivel mondial nu inceteaza sa ne uimeasca. Nu ma voi ocupa de latura de business a blogului (promotion, PR, chiar vinzare…) ci de latura personala a acestui fenomen.

Dincolo de faptul ca a avea blog este o chestie la moda, este o metoda de a-ti “ajusta” imaginea, de a te socializa, blogul poate avea aspecte pozitive la care nici nu se gindesc cei care il folosesc.

Familiarizarea cu mediul web si multimedia

Platformele de blogging cele mai populare la ora actuala, Wordpress si Blogger sint notorii pentru usurinta cu care pot fi folosite. Sint intuitive, ergonomice si sufera un proces continuu de adaptare la utilizator, mai ales Wordpress.

Pe masura ce se obisnuieste cu ele, bloggerul are tendinta de a exploata cit mai multe din functionalitati. Incepe sa se joace cu aspectele multimedia. Introduce imagini, face albume de fotografii, e tentat sa foloseasca si continut video. Cind abordeaza aceste modalitati de expresie, se loveste de probleme pe care nu le-a intilnit pina atunci: selectia subiectului, filtrarea pe categorii de calitate, editare de imagine, paginatie. Desi nu le percepe ca atare, le face. Este nevoit sa caute solutii pentru ca imaginile si secventele audio sau video sa aibe o prezentare cit mai buna. Asa ajunge sa utilizeze Photoshop, Gimp, Windows Movie Maker, ca sa dau doar citeva exemple de programe uzuale.

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare

Ca blogger esti expus public. Multi dintre cei care incep un blog nici nu-si dau seama de asta. Dorit initial pentru a furniza o platforma de comunicare pentru prieteni, blogul ajunge sa atraga oameni cu preocupari si pasiuni similare, care simt nevoia naturala de a se angrena in discutii. Bloggerul incepe sa fie abordat, laudat sau criticat. Incearca o gama larga de interactiuni cu cititorii, la care este nevoit sa raspunda nuantat.

Cele mai stresante sint mesajele critice sau cele care ataca direct. Reactiile sint variate, de la a tine lucrurile in friu prin moderarea comentariilor (in acest caz pur si simplu se sterg comentariilor ofensatoare) pina la a lasa blogul deschis la orice reactie si de a gasi modalitatea de a raspunde la atacuri. Oricare ar fi abordarea bloggerului, el trebuie sa faca fata unei situatii noi: cea in care agresiunea verbala se face mult mai usor decit in viata reala, fiind favorizat de falsa anonimitate a netului.

Imbunatatirea capacitatilor de exprimare literara

A scrie un blog este o activitate repetitiva. Si ca orice astfel de activitate, ea se moduleaza permanent printr-un proces de feed-back, ce duce la imbunatatirea calitatii actului propriu-zis.

Rezultatele se materializeraza direct proportional cu frecventa cu care postezi. Daca ai un minim de dorinta de a progresa, vei experimenta, pe nesimtite, o imbunatatire a scrisului. Netul este plin de unelte ajutatoare, de la dictionare online la articole de blog despre cum sa scrii ( Dragos Manac ,motivational.ro) Daca ai putin talent, lucrurile pot evolua. Sint multe cazuri de bloggeri care au fost abordati pentru a colabora cu alte bloguri sau chiar pentru a scrie carti!

Valoarea terapeutica a scrisului

Chiar daca nu ai talent deosebit, scrii numai pentru prieteni sau… pentru tine, blogul te ajuta sa scapi de stres. Este o unealta fenomenala pentru a-ti descarcare emotiile, pozitive sau negative. Majoritatea bloggerilor scriu reactiv, vis-a-vis de o intimplare fericita sau de o experienta care i-a marcat. In loc sa se duca la preot sau sa discute cu un psiholog, ei isi organizeaza propria sedinta de psihanaliza. La momentul oportun, exact cind au nevoie de ea. Dupa ce au terminat de scris, experimenteaza o senzatie pozitiva de satisfactie, de calm si bine, prin eliberarea tensiunilor psihologice, pentru ca tensiune este si cea determinata de un noroc subit care te loveste si cea legata de un ghinion persistent .

Respectul de sine

Un cistig colateral dar deosebit de important este cel al notorietatii. Un blogger va gasi negresit pe net persoane cu care sa aibe afinitati. Acestea au tendinta de a-si exprima compatibilitatile si de a initia legaturi de prietenie. Apare un feed-back pozitiv care intareste respectul si increderea in sine, mai mult decit ar putea sa o faca orice sedinta de psihoterapie.

Deci?

Cred ca aceste aspecte sint suficiente pentru a fi o invitatie. Daca pina acum nu ai un blog, n-ar fi rau sa pornesti unul. Nu conteaza despre ce scrii, nu conteaza cit de bine scrii (la inceput), atita timp cit vei incerca sa progresezi, cit vei avea dorinta de a continua, blogul o sa te ajute sa-ti dezvolti calitati si aptitudini care te vor ajuta in viata.

foto: Laughing Squid

Cu totii suntem.

Intr-o masura mai mare sau mai mica, fiecare dintre noi are in el samburele acestui defect. Ti-a fost vreodata frica sa spui cu glas tare ceea ce gandesti? Ai aprobat mecanic pe cineva doar pentru ca te-ai temut de criticile pe care le-ai putea receptiona? Ai adoptat, constient sau nu, un comportament dezirabil la nivel social? Inseamna ca esti un snob.

Si eu sunt. Si eu am facut de multe ori lucrurile de mai sus. Si eu am cautat motive pentru a ma comporta jalnic. Am dat vina pe societate, prieteni, sau politicieni. Batman mai lipsea din aceasta ecuatie.

Snobismul are forme dintre cele mai diverse. De multe ori se pune semnul egal intre el si ipocrizie. Poate fi sa iti cumperi o masina scumpa doar pentru a incerca sa ii impresionezi pe cei din jur, desi tu nu esti pasionat de asemenea masini. Poate insemna sa iti cumperi haine de la Milano, desi tu abia poti vorbi coerent. Poate insemna sa faci mereu cinste prietenilor pentru a arata cat de bogat esti.

Partea cea mai periculoasa a acestei stari este ca de multe ori ne purtam inconstient astfel. Si continuam sa urmam turma,  precum o oaie ametita care nu are curajul sa schimbe directia.

Degeaba esti riguros in tot ceea ce faci. Inutil iti planifici viitorul. Total lipsit de sens este rezultatul frumos pe care il obtii ca urmare a efortului tau sustinut. Daca nu vei inceta sa iti arunci la gunoi fructele pomului, pe care cu mari eforturi l-ai sadit, udat si ingrijit mult timp, atunci vei fi in continuare ruda cu un teren exploatat pana la distrugerea sa.

Viata ta valoreaza mai mult decat o suma de achizitii.

Am lasat citeva saptamini sa se astearna praful peste furtuna din paharul cu apa stirnita de bloggerii romani, care au comentat agitatia imobiliara din ultimul timp, pentru a putea trage citeva concluzii. Care se desprind destul de usor la o analiza atenta.

Despre ce e vorba?

Despre situatia pietei imobiliare in general si despre eterna batalie “inchiriez sau cumpar o casa?” care se da in mintea tuturor celor care … nu au o casa a lor.

Piata imobiliara din Romania a crescut aberant. E de neinchipuit cum metrul patrat de constructie in Bucuresti e peste nivelul preturilor din Dubai sau din multe orase din Europa Occidentala. Dar asta e piata: o oglinda a bataliei dintre cerere si oferta. Pretul nu e mare sau mic, e doar cel la care se intilneste vinzatorul si cumparatorul. Nu are nimic de-a face cu valoarea obiectului tranzactionat. Acest lucru il stie putina lume.

Pe acest fond au aparut o multime de manevre media, de la articole in ziare la declaratii ale unor persoane cu influenta, cum este Dinu Patriciu sau Mugur Isarescu. Altele vin din partea unor intermediari de piata (magazinuldecase.ro) care a tinut o conferinta de presa ce a facut furori in ziare.

Toate aceste prezente in media au motivele lor. Cele ale lui Patriciu sint clare (in urma cu putin timp a anuntat demararea unui proiect imobiliar de 300 de milioane de euro), ale lui Isarescu sint necunoscute (si cu atit mai interesante…) iar cele ale magazinuluidecase.ro sint determinate de promotion (din acest punct de vedere, aceasta firma are un talent deosebit de a se mentine in ochii publicului – asta trebuie sa faca orice business…).

In rest, marea majoritate a articolelor de presa sint reluari si comentarii.

Cum au scris bloggerii

In afara de unele exceptii, bloggerii au facut ceea ce stiu mai bine: au reactionat. Dar sa detaliez tipul de articole prezente pe bloguri :

1. cei care stiu ce vorbesc pentru ca lucreaza in domeniul sau il urmaresc zi de zi; acest sector este minuscul. In blogosfera romaneasca sint putine exemple de profesionisti sau cunoscatori care se ocupa de imobiliare. Este loc pentru specialisti.
2. cei care sint obisnuiti sa analizeze si o fac bine; nu conteaza ca vin din presa, sint intreprinzatori sau au cunostinte de business si economie, aceste persoane au capacitatea de a face o analiza pertinenta chiar daca nu sint specialisti in domeniu
3. cei care vind sau cumpara; bloggeri care tocmai vind un imobil sau care contempleaza ideea de a cumpara isi deapana experientele, temerile si sperantele in legatura cu subiectul in cauza
4. “reactivii” care scriu pentru ca e la moda (au scris “greii” deci trebuie sa abordeze subiectul pentru a fi “in trend”)

Cine a scris

Ma voi limita la a prezenta lista celor care au scris si link-urile spre articolele lor, lasindu-va placerea sa ii incadrati in categoriile de mai sus sau in altele, daca nu va plac propunerile mele…

Intr-o ordine aleatoare:

• Zoso are doua articole, unul cu completari la articole scrise de alti bloggeri iar celalalt cu reflectii determinate de faptul ca trebuie sa-si vinda apartamentul
• Dragos Manac se lanseaza intr-o analiza care a atras o multime de comentarii, pro si contra, deteminind inclusiv o continuare cu explicatii suplimentare
• Fluture e unul dintre primii care analizeaza antagonismul cumpar-inchiriez
• Manole, care trebuie sa recunosc ca stie ce spune
• PoliTichii care face o analiza a pietei si a situatiei generale din punct de vedere al chiriasilor/proprietarilor (articol in doua parti)
• pareri personale si semnale de la antisocial , George Olteanu, CrazyLittleThings
• alta analiza despre cumparam/stam cu chirie a lui eCostin

Probabil mai sint si altele dar undeva trebuie sa te opresti…

Concluzii

Facind un pas inapoi, iti dai seama ca acest subiect a fost, este si va fi popular pentru ca ne preocupa pe toti. Vrem-nu-vrem trebuie sa avem un acoperis deasupra capului. Va recomand sa priviti cu atentie ce cititi, sa incercati sa gasiti sursa initiala a informatiei si sa trageti propriile concluzii. Nu acceptati a priori ce vi se ofera, indiferent ca e vorba de presa, specialisti sau bloggeri.

Sambata începe Campionatul European.

E un eveniment fabulos, asteptat de sute de milioane de oameni. Dar odata cu el, incep si problemele noastre, ale barbatilor. Ce ne facem cu fetele? Cum ne impartim timpul? Cum impacam toate partile implicate in acest potential conflict?

Voi fi acuzat de misoginism, dar sunt total de acord cu o replica celebra a lui Emil Gradinescu: “imi plac femeile, imi place fotbalul, dar separat”. Ma uit la meciurile de fotbal feminin si nu imi vine sa cred. Aud apoi ca sunt si meciuri de box intre fete(organizat, in ring, vreau sa spun).

Oare acest asa zis proces de “emanicipare feminina”(in viata mea n-am auzit un termen mai jignitor pentru o fata, “emancipare”-de parca barbatii s-au nascut mai cu mot) nu tine cont nici macar de situatiile penibile? Ce urmeaza? K1 pentru fete? Genunchi si coate in sani? Urlete, impresari, cantar oficial(upss) si centuri pentru “cea mai dura dintre cele mai dure”? Ce parere aveti despre o “campioana nationala la culturism”? De fetele care sar cu parasuta nu mai zic nimic.

De aici pleaca multe discutii. Fetele se vor simti neglijate in urmatoarea luna. Cand ne va fi lumea mai draga in timpul unui meci, ne vom trezi cu intrebari de genul: “ma mai iubesti?” sau “vrei sa vorbesti cu mama la telefon?” .  Se poate ajunge si la situatii in care vor dori sa ne starneasca gelozia cu intrebari de genul: “Cristiano Ronaldo e insurat?”(din cate stiu eu, nici nu intentioneaza vreodata) .

Sa aveti parte de intelegere si multe meciuri frumoase! Hai Romania!

P.S. Stiu. Sunt nesimtit!