“Stateam ieri si ma gandeam”. “Am stat mult si m-am gandit la acea treaba”. “Si cum stateam eu asa, mi-a venit un gand”.

Sper ca nu vorbesti si tu la fel? Sper ca aceasta “atitudine” nu iti este caracteristica. Si asta pentru ca vorbim aici de o adevarata frana de mana in calea progresului! Vorbim de un defect major al societatii romanesti. Defectul de limbaj.

Te-ai gandit vreodata de ce 99% dintre romani folosesc expresii de acest gen? Oare chiar nu putem gandi fara sa stam ? Fara sa pierdem timpul ? Fara sa batem pasul pe loc? Si de ce ar trebui sa ramanem pur si simplu tintuiti atunci cand suntem in cautarea unor solutii? De ce nu spunem “m-am gandit mult la acea situatie” ? De ce abordarea noastra este de genul “am stat mult si m-am gandit”?

Sa stii ca ce spun eu nu e doar un moft. Aceste cuvinte ne ataca profund gandirea si apoi atitudinea. Reprezinta un veritabil atentat asupra calitatii vietii noastre. Asupra propriei noastre fericiri. Si impliniri. Ne indeamna la lene. La ratare!

Gandurile noastre ne determina atitudinea. Ne fac sa avansam in lanul de grau al bucuriei. Sau sa fim soparle ascunse in tunelul traversat de tren. Comoditatea este primul pas spre funie. Scaunul ti-l trantesti singur prin aceste cuvinte.

Ce rost are sa fii la fel ca toti ceilalti? Chiar nu realizezi ca astfel te indrepti catre o viata mediocra? Propria ta viata traita de altii. Demnitatea ta chiar nu mai reprezinta nimic? Ai renuntat asa repede la tot ce ai sperat?

Trebuie sa fii un alergator de cursa lunga. Trebuie sa inveti sa sari peste obstacole. Iar in final, vei reusi sa treci primul linia de sosire. Si toate astea le poti face fara sa stai. Fara sa astepti ca altii sa faca lucrurile in locul tau.

Saptamana viitoare daramam o alta cladire ce ar fi trebuit demolata cu mult timp in urma: “Care-i problema?!”.

P.S. Ii multumesc profesorului Corneliu Munteanu. In primavara lui 2007 mi-a atras atentia ca pot gandi foarte bine si fara sa stau.

Cei care stiu Berceniul cat de cat, probabi stiu si pe cei cu Shaormeria chiar de langa metroul Piata Sudului. Cred ca au aparut acum un an, un an si ceva, cu preturi destul de bunicele. Le-au pastrat in tot timpul asta, aveau volum de cateva sute de cumparatori pe zi si au falimentat cam tot ce era fastfood in zona. Locatia face afacerea, in cazul asta.

De la o vreme am vazut ca au marit preturile. Si nu cu putin, ci cu un procent intre 25 si 50%, in functie de produs. Si-au asigurat vadul, si-au dovedit ca afacerea merge si au ridicat stacheta. Din pacate parca nici calitatea nu mai e aceeasi ca la inceput. Cartofii nu mai sunt la fel de dulci, airanul parca e indoit, shaorma parca nu la fel de suculenta.

Mancarea omului sarac s-a scumpit. Pentru ca, la o prima vedere, clientela pare a fi formata din toti tarabagii din piata, de “baietii” de la care iti iei telefoane la liber si de vanzatoarele din complex (daca poate fi numit asa). Cred ca nici nu si-au dat seama cand au ajuns sa plateasca cu 2 ron mai mult la kebab sau cu 1 RON la cartof. Ei doar au locul lor in care mananca o portie de aripioare cu cartofi prafiti pe zi si beau o cafea, de un an incoace.

E pestrita lumea in Piata Sudului si are farmecul ei, care se apropie de senzatia pe care o ai doar in Piata Obor, poate.

Undeva la mesele unde mananci in picioare, ca sa poti pleca mai repede la treburile tale, am asistat la o scena interesanta. Doua dintre acele personaje care te opresc pe strada pentru un “mobil”, discutau aprins:

“Hai, frate, ca tre sa apara niste cocalari sa imi cumpere telefonul. Da-mi naibii, mai repede manelele alea.”

Mi s-a parut prea ciudata replica pentru a nu trage cu urechile in timp ce ma luptam cu gandurile mele, in fata farfuriei. Oamenii isi transmiteau melodii de pe un telefon pe altul.. pleaca unul, celalalt ramane. Solid, imbracat decent, cu trasaturi frumoase, si destul de inteligent la prima vedere. Apar “clientii”. Treninguri, adidasi sclipitori.

“manca’tz’as. ai telefonul?”

Sunt 3, toti cu priviri ocolite, inferioare. Iau telefonul, il masoara, il arunca dintr-o mana in alta. Ar umbla si in el, dar nu prea se pricep. Ii ajuta vanzatorul.

“Nokia banana, stii ce e ala, nu?”

“Da, frate, cum sa nu stiu..”

“Nici nu trebuie sa stii engleza. Are meniu in romana. Uite, aici e meniul, ca sa te intorci, apesti pe <inapoi>.”

“Lasa-ma pe mine.”

Il paseaza de la unul la altul.

“Da nu-i cam scump?”

Baiatul ramane impasibil.

“Tu te-ai uitat in magazin sa vezi cat e ?”

Gasca nu pare convinsa. Vanzatorul le ia mobilul si se mai joaca putin pe el.

“In plus, uite.”

Apasa 2-3 butoane si incep manelele.

“MP3. Stii ce e ala?”

“Ai, manca’tz’as. Asta e d’a noastra.”

Si tipul cu telefonul da volumul progresiv. Ochii sclipesc, cei trei danseaza pe ritm de manele, insesizabil. I-a castigat.

“Doar pe asta o are?”

“Nu, frate. Nu vezi ca ti le schimb? Sunt cateva zeci aici.”

Cel care vroia telefonul il ia in mana si il cantareste din nou din priviri, admirativ. E tare jucaria. O mai paseaza dintr-o mana in alta si brusc il baga in buzunar. Dar baiatul nostru nu se sperie. Ba mai mult, rade in hohote.

“Se aude, frate.”

“Haha. Vroiai sa vezi daca se aude din buzunar? Se aude si mai tare de atat.”

“Tare.”

Scoate portofelul si ii da milioanele, suta cu suta.

“Hai, sa il stapaniti sanatosi. Daca mai vreti ceva stiti unde ma gasiti.”

“Da, frate, mersi mult.”

Tipul pleaca, ceilalti se bat pe mobil.

“Ia, frate, da sa vad si eu.”

Incepind cu acest articol voi porni o serie de recenzii despre platformele de trading on-line disponibile la diversi brokeri, romani sau straini. Informatiile si analiza mea va ofera material pentru a putea decide care dintre platforme este cea mai potrivita pentru stilul si abilitatea voastra de a investi la bursa.

La sugestia lui Alex (n-are blog sau site, i-as fi pus cu placere link-ul), voi incepe cu un broker roman, Vanguard.

Voi porni cu o constatare pozitiva: m-a impresionat gradul mare de transparenta a firmei. Pune la dispozitia publicului un document foarte detaliat cu date tehnice despre activitate, personal, politica . Acest lucru are un impact favorabil si da credibilitate brokerului.

O alta supriza placuta a fost declaratia Vanguard ca ar face parte din Fondul de Compensare al Investitorilor, un organism care ar despagubii clientii firmelor de brokeraj in caz de faliment. Nu pot sa ma pronunt asupra acestei organizatii dar initiativa mi se pare buna. Sper sa nu fie o smecherie publicitara gen “fond garantat de CEC”, cum aparea in reclamele de la FNI.

Ca sa-ti deschizi un cont la Vanguard iti trebuie 1000 de euro. Mi se pare destul de mult pentru Romania, mai ales ca unii brokeri din strainatate au baremuri mult mai mici, ajungind chiar la 300 de US$. E decizia firmei dar ar fi interesant de stiut care au fost motivele care au dus la luarea ei.
Marja (sau margin – suma de bani folosita ca si colateral pentru banii imprumutati de la broker) este de 1%, ceea ce inseamna ca poti primi pina la 100 de ori banii pe care ii ai in cont ca sa tranzactionezi la Forex. O marja destul de mica dar suficienta.

Ce nu mi se pare corect este taxa de inactivitate. Lunar, in functie de cont, trebuie sa platesti intre 20 si 30 de euro. Daca plec in concediu sau am o problema de sanatate?
Ce compenseaza aceasta taxa? Daca nu tranzactionezi, nu incarci cu nimic sistemul.

O alta declaratie, socanta pentru mine, este urmatoarea, si citez de pe site:

“Inteleg faptul ca FOREX este un produs “leverage” ceea ce inseamna ca
este posibil sa pierd mai mult decat am investit initial.”

Aici mi se pare o impotenta din partea brokerului. Sa n-ai mijloace automate care sa inchida pozitia clientului cind contul acestuia se apropie de o anumita limita, pare o chestie de domeniul trecutului, inacceptabila pentru cei care tranzactioneaza Forex. E un mare minus pe care trebuie sa vi-l semnalez.

Sa trecem la platforma. Se numeste StartradeXT version 5 si este o versiune Java. Lucru bun, pentru ca se poate instala si sub Linux. Eu am testat sub Windows XP. Versiunea Demo este valabila 14 zile dupa care “veti fi contactat telefonic pentru a va deschide un cont”. Mi s-a parut arogant, eu doream doar sa o testez

Pentru a accesa platforma Demo a trebuit sa completez un formular care cere date personale, inclusiv CNP-ul. Mi s-a parut exagerat! Majoritatea statiilor demo se downloadeaza dind cel mult adresa de email, in nici un caz datele personale.

Am descarcat software-ul, am primit prin email datele de logare si am instalat platforma.

Ce se poate tranzactiona?

• CFD-uri (Contracts for Difference sau contracte pentru diferenta)
• forex
• forex spot
• metal spot
• metal swap

Pentru detalii despre fiecare produs puteti urmari link-urile. Pentru forex, ce m-a interesat pe mine, sint disponibile 70 de perechi valutare, inclusiv RON! Trebuie sa spun ca oferta de vehicule de investitie mi s-a parut excelenta! Iar accesul la piata spot e un lucru foarte bun pentru firmele de import-export.

Ce nu am gustat, desi am cautat intensiv pe site-ul Vanguard, este lipsa declaratiei valorii de spread. Spread-ul este diferenta intre ask (pretul de cerere) si bid (pretul de oferta). Cei mai multi brokeri de Forex aleg sa profite nu de pe urma unui comision per tranzactie ci luind de la client diferenta intre ask si bid adica spread-ul. Toti brokerii pe care i-am cunoscut declarau valorile de spread (fixe sau variabile, in functie de cont sau de perechea valutara) iar in cazul celor variabile, valorile in care se inscriu. La Vanguard, tacere totala! No comment.

Platforma de tranzactionare este construita pe sistemul zonei de lucru. In zona de lucru se pot deschide mai multe ferestre pe care le folosesti simultan, la fel cum folosesti sistemul de ferestre de la Windows. Se pot deschide:

Fereastra de ask si bid

Clasica, disponibila la toti brokerii, isi face treaba. Eu n-o folosesc. La StartradeXT aceasta fereastra contine si sistemul de lansare detaliata a ordinelor, ceea ce mi s-a parut nefericit. Apoi mi-am dat seama de ce: tipurile de ordine disponibile erau atit de putine incit ele putea fi implementate in acest tip de fereastra, nu separat, ca la alti brokeri.

Fereastra de stiri

Feed de stiri de la Dow Jones, poti selecta toate stirile sau stiri din domeniul de interes.

Fereastra de analiza

Aici am avut o dezamagire totala. Ma asteptam sa gasesc ceva similar cu serviciul de la forex.com, dar am dat de alta fereastra de stiri, de aceasta data de la Reuters.

Fereastra de analiza grafica

Este pe departe punctul forte al platformei. M-am delectat cu reprezentari grafice in mai multe variante (eu prefer candelel japoneze), unelte grafice (trasare linii, retrageri Fibonacci, Gann, furci Andrew,channel-uri, etc.), 45 de indicatori cu formula de calcul si explicatii (o idee excelenta!), functie de creare a indicatorilor (o delicatese la care nu ma asteptam, poti sa-ti programezi indicatori personalizati).

Unelte de tranzactionare

Cum am spus mai inainte, zona de lansare a ordinelor nu este separata, este integrata in fereastra de ask si bid. Aici am fost dezamagit.

• Tipurile de ordine sint cele uzuale (market, limit, stop, oco-one cancel the other, care e greu de folosit). Sint disponibile si ordine inlantuite, gen daca-atunci, dar nu se pot modifica parametrii pe care ii doresti.
• time in force (lansarea ordinelor in functie de timp): GTC (good till cancel adica bun pina la anulare) si DAY. Extrem de putine. Poate sint eu prea pretentios, la brokerul meu am sapte tipuri de ordine si fiecare poate fi modificat in detaliu.
• un mare plus este tranzactionarea in sume nu in contracte. Suma minima este 10000 de US$ adica echivalentul unui mini-contract Forex, de aici incolo se poate pune orice suma doresti, pina la limita de margin

In general interfata nu mi s-a parut deloc intuitiva, dar te poti obisnui.

Evidente si statistici

Evidenta ordinelor, tranzactiilor si a contului: este un sistem suficient de detaliat pentru nevoile traderului obisnuit.

CONCLUZII

StartradeXT version 5 de la Vanguard mi s-a parut o statie de nivel mediu, cu unele “sclipiri” . Nu pot sa spun nimic de eficacitate, exactitate, viteza de executie, pentru asta ar trebui sa tranzactionez cel putin o luna, zi de zi. Poate fi folosita de incepatori si unii traderi de nivel mediu dar nu e potrivita pentru traderul avansat.

PRECIZARE IMPORTANTA

Acest articol nu a fost scris la solicitarea nimanui, inclusiv al firmei Vanguard. In urma lui nu am primit nici un fel de avantaje materiale. El reprezinta opinia mea onesta, chiar daca prin asta o sa-i supar pe cei de la Vanguard

Sau poate nu, tinind cont ca un concept de marketing zice : “Nu conteaza ce se spune despre tine atita timp cit ti se pronunta corect numele”. Eu le-am pus si link

Ai avut vreodata senzatia ca te-ai apucat de un lucru si dupa ce ai incercat toate variantele posibile, ai ajuns intr-o fundatura de unde nu mai stii cum sa iesi? Incepi sa te zbati si sa incerci din toate puterile sa termini ce ai inceput, presiunea celor din jur te apasa pentru ca nu vrei sa te faci de cacao si practic te agiti ca un peste pe uscat far sa vreis a recunosti ca e cazul sa renunti.

Unii oameni pur si simplu nu stiu sa renunte. Sunt atat de convinsi ca a renunta este sinonim cu “a abandona” si cu “a da dovada de neputinta” sau “lasitate” incat orgoliul nu-i lasa sa se opreasca. Pentru ei sintagma “Daca ai inceput ceva du-l pana la capat cu orice pret” a ajuns litera de lege peste care nu pot trece.

Altii renunta prea des. De obicei prima oara cand te apuci de ceva esti plin de entuziasm si avant. Pana cand dai de primele obstacole si greutati. Cand incep sa fie solicitati prea tare, renunta si fug. Am fost de multe ori aici si m-am luptat cu asta ani intregi. Am pierdut momente si proiecte importante datorita acestui obicei prost. Treptat am invatat sa strang din dinti si sa merg in continuare spre scopul pe care mi l-am pus, fara sa renunt asa repede.

Cu toate astea a renunta este un lucru bun. Cel mai bun lucru pe care il poti face prima oara cand ti-ai dat seama ca mergi intr-o directie gresita este sa te intorci la intersectia unde ai luat-o aiurea. Nu sa mergi in continuare cu avant si cu ideea : “nu pot sa renunt, ce vor zice ceilalti?”

Tocmai am terminat de citit “the Dip” de Seth Godin si mi-a intarit cateva idei pe care le aveam despre cei care renunta. Un paragraf mi-a atras atentia :

“Daca ceea ce faci acum este sub potentialul tau, daca faci o activitate mediocra, intr-un mediu mediocru, langa oameni mediocri ar trebui sa renunti chiar acum si sa-ti dai demisia. Trebuie sa aspiri spre excelenta. Daca ceea ce faci acum nu este cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar trebui sa renunti imediat.

Dar nu renunta NICIODATA la ceva cu un potential imens pe termen lung doar pentru ca tu nu faci fata pe moment stresului.”

De fapt, renuntarea ca strategie pe termen scurt este intotdeauna o prostie. Ca strategie pe termen lung, este intotdeauna o idee buna. Un exemplu ar fi cand mi-am dat seama ca nu vreau sa continui medicina si ca as putea face vanzari sau internet. Nu regret deloc ca am renuntat la facultate pentru a ajunge aici. Nici o secunda. Regret doar ca nu am renuntat mai devreme.

Dar imi dau cu pumnii in cap pentru ca am proiecte incepute in ultimii ani si care acum zac in sertar. Proiecte cu potential foarte mare si pe care le-am abandonat la primele obstacole aparute. Lipsa de focus poate, si faptul ca am incercat sa fac mai multe in acelasi timp? Da. Dar in realitate, o mare prostie ca am renuntat.

Sunt sapte motive pentru care nu ajungi cel mai bun in domeniul tau:

• • 1. nu ai timp suficient (si renunti)
  • 2. nu ai bani suficienti (si renunti)
  • 3. te sperii (si renunti)
  • 4. nu iei lucrurile in serios (si renunti)
  • 5. iti pierzi interesul sau entuziasmul sau preferi sa fii mediocru (si renunti)
  • 6. te concentrezi doar pe ceea ce obtii pe termen scurt (si renunti cand lucrurile devin dificile)
  • 7. alegi domeniul gresit la care vrei sa fii cel mai bun din lume ( si renunti, pentru ca nu esti talentat)

Cu toate astea, cei mai multi oameni se tem sa renunte. E mai simplu sa fii mediocru si sa-ti vezi de treaba decat sa accepti realitatea si sa renunti. E mai simplu sa stai la un job care te solicita 12 ore pe zi si unde esti platit de 10 ori mai putin decat meriti, dar unde ai o siguranta relativa si o zona de confort decat sa accepti realitatea si sa renunti.

Sa renunti e greu. Inseamna sa iti dai seama ca niciodata nu vei fi numarul 1. Cel putin acolo unde esti acum, cu ce faci acum. Asa ca e mai simplu sa te minti pe tine insuti si sa preferi sa fii mediocru.

De fapt cand stai si preferi sa fii mediocru, renunti fara sa-ti dai seama ca renunti. Renunti sa fii extraordinar. Renunti sa schimbi lucrurile. Renunti sa fii o portavoce. Renunti sa fii cel mai bun. Preferi sa fii undeva la granita dintre molusca si robot care indeplineste sarcini fara sa gandeasca

Daca te sperie gandul, ar trebui s-o faci. Renunta sa fii mediocru.

N-o sa-ti placa asta! Nu iti va placea deloc! O sa ma urasti(asta daca nu cumva ma urasti deja)!

Viata nu e o lectie de algebra. Nu mereu tot ce este demonstrat ca fiind real si este asa! Nu intotdeauna apa curge la vale. Un zambet poate insemna tradare. Si o injuratura, prietenie.

Adevarul este o notiune foarte relativa. Subiectivismul e la el acasa intr-o astfel de situatie. Sa stii ca eu nu sustin adevarul neconditionat. Ce inseamna asta? Ca tot ce e real e si drept? Ca mereu exista o solutie fixa?

Si daca nu e asa? Daca am fost invatati sa gandim limitat? Poate ca suna dur, insa te-ai gandit vreodata de ce exista atatea certuri pe lumea asta? De ce apar neintelegeri intre oameni? Ce anume declanseaza samanta scandalului? Care sunt conjuncturile ce aduc ura?

Rata divorturilor este de 58% pentru cei care se casatoresc pentru prima data. Oare de ce s-a ajuns aici? Din cauza infidelitatii? Din vina pretentiilor exagerate? Bautura sau drogurile sa fie cauza? Televizorul? Internetul(upss)? Poate ca da. Dar cu siguranta aici e vorba de ceva mult mai profund.

E vorba de protejarea celuilalt. Si nu ma refer aici la ascunderea unei(sau mai multor!) escapade amoroase. Vorbesc tot despre adevar. Dar despre un adevar bine spus. Imbracat cu foarte mult Marketing.

De multe ori, cuvintele tale influenteaza fericirea celui de langa tine. Ii alunga grijile. Il fac sa fie optimist si sigur pe sine. Ii pot schimba destinul!

E ca intr-o poveste cu cerbi si vanatori. Ce rost are sa tot fixam sageata si sa tintim ? Vom dobori sute de cerbi, dar impreuna cu ei vom darama si viitorul nostru.