foto:Alex Segre

BVB (Bursa de Valori Bucuresti) este varianta mioritica a lui NYSE (New York Stock Exchange). In traducere este o bursa de actiuni la care sint cotate firmele din Romania.

Fata de NYSE, BVB este o bursa liliputana. Cele doua nu se pot compara sub nici un aspect. Iata citeva date pentru a va convinge:

• firme listate: 60 (BVB) versus 2800 (NYSE)
• capitalizare (valoarea actiunilor) in 2007: 34 bilioane(BVB) versus 21,7 trilioane de dolari (NYSE)
• numar de actiuni tranzactionate zilnic: 55 milioane(BVB) versus 1.6 miliarde (NYSE)
• NYSE admite tranzactiile short (cu actiuni imprumutate, care permit cistigul si cind piata scade), BVB nu

Dupa toate standardele, BVB este o minibursa. Din acest punct de vedere, pentru un fond de investitii care vine in Romania si are in portofoliu miliarde de dolari, nu constituie o problema sa manipuleze bursa romaneasca, pentru ca are puterea financiara si experienta de a o face. Un fond de investitii are datoria fata de actionarii sai si fata de investitorii care i-au incredintat banii sa produca profit. In mod legal. Asta si face.

O alta problema, importanta din punctul meu de vedere, este numarul mic de tranzactii. Tranzactii putine, preturi mari ale intermediarilor (brokerilor). Asta face imposibila investitia speculativa.

Eu sint un speculant la bursa. Scopul meu este de a face bani. Din punctul meu de vedere, nu conteaza daca bursa merge in sus sau in jos, eu TREBUIE sa fac bani.
Sintetizind, iata motivele pentru care nu investesc la BVB:

1. este o bursa mica, expusa manipularii de catre forte financiare care au expertiza si vointa de a produce cresteri artificiale ale preturilor, urmate de caderi dramatice
2. este o bursa care nu permite investitia short, investitie care poate produce profit si pe caderea bursei
3. brokerii romani au tarife mari, prohibitive pentru speculatia intraday (cumpararea unor actiuni urmata de vinzarea lor in aceiasi zi)

In concluzie, cind am inceput sa investesc la bursa, a fost la NYSE.

Pentru a afla parerea romanului mediu despre alegerea mea, o sa va povestesc o intimplare reala.

In 2001 strabateam la picior, impreuna cu sotia, cartierele din marginea Timisoarei in cautare de proprietati (case si terenuri) pentru investitie. Cind gaseam cite o proprietate in paragina, numai buna pentru fixing imobiliar, intrebam vecinii despre preturile de vinzare.

La una din case, am abordat o doamna intre doua virste. Ea ne-a spus un pret. “Cam mare”, am zis eu, privind cu un ochi critic casa in paragina. “Pai de”, raspunse femeia, “preturile s-au marit de cind cu bisnitarii de case. Cumpara case vechi, le repara si le vind mai departe.”

Fara sa vreau, am aflat ca poporul ma considera bisnitar de case.

Revenind si extrapolind, poporul ar zice despre mine ca:

1. nu sint patriot pentru ca am hotarit sa investesc in burse din strainatate in loc sa investesc in firme romanesti la BVB
2. sint un speculant cu singe rece, care face bani pe seama altora care pierd la bursa
3. mai rau, tinind cont ca in momentul de fata investesc in valute, sint bisnitar de valuta
4. prin cele de mai sus m-am vindut capitalului strain/speculantilor evrei/noii ordini mondiale

Imi asum cu stoicism statutul de investitor la bursele mondiale. Mai putin lista de mai sus.

Ce pot sa le raspund potentialilor mei critici este ca platesc impozit pe banii cistigati la bursa. Din impozitele colectate de stat de la mine merg bani spre medicamentele compensate ale parintilor lor, spre cartile pe care le primesc copii lor gratuit, in scoli, spre armata care pazeste granitele tarii, spre politistii care ne apara de infractori.

Banii cistigati de mine se cheltuie in Romania. Mi-am luat un Logan, am un televizor asamblat in Romania, platesc curent produs in Romania, consum gaz metan romanesc, investesc in imobiliare in Romania, dind de lucru muncitorilor romani din constructii.

Iar celor care sint sau vor sa devina investitori, le spun: faceti cit mai multi bani, reinvestiti-i si cheltuiti-i in Romania. De acesti bani vor beneficia concetatenii vostri, chiar daca unii dintre ei nu inteleg si nu apreciaza acest lucru.

Am fost la zeci, poate sute discutii referitoare la inceputuri de afaceri. Pe multe le-am vazut ramanand in stadiul pur de idei (99%). De fapt, antreprenorii au in gena de a discuta despre afaceri in care se mai pot baga sau actiuni pe care le mai pot intreprinde. Este ca un antrenament pe care il fac periodic.

Dintre ideile bune, cam 1-2 poate, se pun in practica. La acestea, resursa principala investita este.. energia. Entuziasm sau pasiune, calcule, dezbateri. Pana la punere in practica este cale lunga.

Nervi si tutun. Foi peste foi. Ratiuni economice. Multe intrebari.

De la ce se pleaca:

1) Cheltuieli

Cheltuielile sunt, de obicei, de 2 feluri – cheltuielile directe, de investitie, si cheltuielile rulate.

Cheltuielile directe constau in aparatura, amenajare spatiu, calculatoare (depinde de tipul de afacere). Este nevoie de suma de la care se pleaca si asta presupune un minim de efort si previziune.

La acest nivel sunt 2 tipuri de ‘investitori’ care au sanse sa dea rateuri. ‘Nesabuitii’ si ‘surprinsii’. Culmea e ca, desi amandoua tipurile duc cam la acelasi rezultat, ele sunt diametral opuse ca si caracteristice psihologice. Daca nesabuitul nu poate sa deosebeasca investitia necesara de moft, surprinsul are o viziune si experienta relativ redusa, trezindu-se cu foarte multe cheltuieli in surplus. In ambele cazuri lipseste autodisciplina si informatia (research-ul).

Cheltuielile rulate, lunare (periodice), sunt cheltuielile care trebuie tinute cel mai bine in lesa, pentru ca de aici pleaca succesul unei afaceri. Aici intra cheltuieli precum chiria pentru spatiu, utilitatile, salariile, impozitele, ratele, materia prima.

De ce se face diferenta intre cele doua cheltuieli?

Pentru ca daca la cheltuielile de investitie nu e musai sa recuperezi in primele luni sumele, la cele rulate trebui foarte rapid sa ajungi la un “break even”, daca se poate din prima luna (dar de obicei in primele luni, in functie de marimea si specificul afacerii).

Totul se face pe foaie, cu exemple clare (situatii de caz) si cu previziuni in excell.

2) Incasari

Incasarile pe primele luni, repet, trebuie sa dea, ca suma, macar valoarea cheltuielilor rulate. La previziuni in dreptul incasarilor exista cel mai mare pericol in cazul celor care nu au experienta. Chiar si cu situatii de caz, se fac supraestimari la incasari. De aceea e bine sa se studieze startupuri in domeniul respectiv, nu neaparat afaceri functionale de ani de zile.

Aici sunt calculele si maiestria de prevedere, precum si masurile pentru vanzari, ca acestea sa creasca. Slava Domnului, solutii sunt o mie. Intrati in orice librarie si cautati carti de marketing si veti intelege ce spun.

De la:

- metode de oferte comune pe care sa le dezvolti cu firme care lucreaza pe acelasi target (exemplu clar, putin fortat: vinzi stergatoare de masina, faci baza de date comuna cu altii care vand oglinzi de masina; oferiti la pachet cele doua produse, faceti discount celor care vin prin cealalta firma, ii directionati spre ei etc.),

pana la: echipe de vanzari, cu cataloage, mostre. Siteuri bine facute, promotii care de care mai traznite si atractive, gratuitati pe produse unde marja de profit e mica pe pachete unde poti obtine profit, agenti de vanzari, redistributie de clientela in puncte moarte (la vanzare directa), carduri de fidelitate cu premii in produse.

Exemplu de gratuitate:

Am fost la restaurantul La Mama si am fost surprins ca, odata cu meniul, sa primesc o gustare rece gratuita, mica intradevar, dar cat sa ma tina ocupat pana ma hotaram ce sa comand: cubulete de branza de foarte buna calitate, sunca, ceapa, salata si un pahar de palinca. Masa m-a costat vreo 30 de ron, asa ca nu cred ca au iesit ei in pierdere ca m-au servit cu ceva bun si.. gratuit. Impactul e cu atat mai mare cu cat gratuitatea e data neconditionat (a trecut vremea frazelor “comandati 5 pizza si a 6-a este gratuita”, asa cum am vazut pe un fluturas.

Ramaneti pe faza, pentru ca o sa urmeze si continuarea cat de curand

Vreti sa stiti ce discuta membrii unei formatii cand au de gand sa lanseze o noua piesa, un nou disc, un nou album? Stau cu hartiile in fata? Vorbesc pe messenger? Comunica prin manager?

Vama face asa :

Pe blog la Tudor veti gasi in curand si alte detalii

…a castigat in Romania, in perioada septembrie – ianuarie, cat a durat campania, peste 100.000 E. Cum? A incheiat 2.570 de contracte, lucrand pentru Allianz-Tiriac, la un comision mediu de 40 E pe contract.

Mai multe in Ziarul Financiar

La un calcul sumar, tipul sau tipa a facut in medie peste 20 de contracte pe zi

Planingul pe termen lung e cu atat mai subiectiv cu cat experienta ta in afaceri e mai mica. In momentul in care cineva vorbeste de un plan pe 3 ani in afaceri, te intrebi ce facea el in urma cu 3 ani si ai raspunsul daca e realist sau nu (valabil in special TINERILOR antreprenori).

De asemenea, pentru visatori – milioanele chiar nu se fac peste noapte. Si unde auzi de “boom-uri”, nu sunt altceva decat rezultatul unei munci de zeci de ani de zile poate, timp in care experienta acumulata e covarsitoare.

Alt lucru important de retinut – pentru succes te antrenezi ani de zile, poate zeci de ani. Stiu ca suna absurd, dar succesul in afaceri este cumulat in urma a foarte multe atribute pe care le antrenezi in ani de zile. In alta ordine de idei, pe cine auzi ca are targeturi in milioane de euro, ori e implicat in proiecte rezidentiale – ori e doar un copil plecat la vanatoare de cai verzi. Nu banul este scopul.

Suntem inundati de stiri despre pusti de 18 ani care au castigat milioane de euro din idei traznet. Din pacate sunt exact stirile de care nu avem nevoie. Pentru ca sunt stiri pentru oameni care viseaza. Sunt exceptii. Succesul poate veni la 18 asa cum poate veni la 52 sau la 74. Desi este important banul, traseul si profilul antreprenorului este la fel de important. Ce a facut, de cate ori a cazut si s-a ridicat, ce i-a lipsit, ce a realizat. Pentru ca profilul unui om care va reusi, se vede cu ochiul liber. Si chit ca e acum sau peste 20 de ani, poti sa te increzi ca e un om valoros si ca merita sa te increzi in el.

Iar cine pune baza pe idee, iar e un om care nu are experienta atat de mare. Pentru ca nu din ideile bune ies bani (idei geniale sunt extrem de putine si sunt putine sanse sa ai tu asemenea idei si resurse pentru ele). Mai importante decat ideile sunt oamenii din spatele lor, experienta lor, banii care sustin ideile. Apoi viziunea, constanta, conjunctura, puterea de convingere, nebunia (curajul).

Si ca sa ii raspund direct lui Adrian, referitor la articolul recent scris de el: 5 ani e al naibii de mult. Statistica mai corecta este – din 10 proiecte, 9 sunt destinate esecului, in cazul startupurilor. Dar proiectele destinate esecului au o valoare foarte mare in evolutia acelei persoane.

Iar falimentul nu este un vis chiar atat de urat. Este o normalitate intr-o piata competitionala. Se poate trai si dupa un faliment. Chiar bine, cateodata.