De mult n-am mai vazut un print atat de misto facut

Dati click pentru imaginea mare

In centru, la Unirii, imediat dupa Intersport este un local unde obisnuiesc sa imi beau cafeaua cand iau o pauza de alergatura. Sunt genul de consumator care, daca da de ceva care sa ii placa, revine in proportie de 99.99%. Dar nu asta vreau sa subliniez. La 5 minute dupa ce am intrat am cerut un ceai cald si am primit un raspuns hilar:

“Aici sau la pachet?”

Ramai blocat in astfel de momente..

“Ceaiul cald? Cred ca aici… ”

Nu mai avem timp nici sa ne punem fundul pe un scaun si sa bem un ceai..

Sunt tot timpul cu ochii pe ceas. Am intalniri programate pe 1-2 saptamani, taskuri saptamanale insumand zeci de ore si un taskmanager care sa imi tina evidenta in ele. Headsetul – ca sa nu ma oresc din ceea ce fac atunci cand ma suna cineva. Digipasul – ca sa pot face tranzactiile de pe laptop si sa imi pot printa extrasele de cont de acasa. Wireless – ca sa pot pleca cu laptopul la plimbare. Daca mai adaug si lentilele de contact, sunt un cyborg in toata regula.

In plus, mereu am o agenda, pentru cazul in care imi pica bateriile la cele de mai sus.

Unde se mai face distinctia intre timpul liber si afaceri? Ajung sa urasc intalnirile “clasice” de afaceri, pentru ca sunt doar pierdere de vreme.. si ajung sa apreciez mersul pe jos in anumite momente, care ma fac sa fiu doar eu cu mine. Totul fac in regim de multitasking, pana si mancarea o infulec in 5 minute. Iar orasul parca are un timp al lui, in care te atrage ca uraganul Katrina.

Si din cand in cand mai apare o minune. Inchistat in epoca moderna, in mijlocul unor sarcini.. mai primesc cate un telefon:

“ce faci?”

“am treaba, nu pot vorbi acum..”

“hai, lasa vrajeala.. ai timp de mine 3 minute. cum esti?”

“in calcule pana peste cap… tu?”

“Am chef sa te vad. Lasa calculele si vino la patinoar 30 de minute.”

O amica foarte buna care ma aduce mereu cu picioarele pe pamant. Ma desprind cu greu de ale mele, inchid mailurile.. Ma uit la agenda.. Nu o mai iau,. nu am nevoie de ea. macar pentru 30 de minute. Imi pun headsetul, bag stampila in buzunar, digipasul.. Si plec. Pe drum, in trafic, deschid pe mobil rss-urile de stiri, ca sa nu raman dezinformat total. Apoi verific mailul. Totul este sub control… 30 de minute nu e atat de mult.

Nu demult ING-ul lucra doar cu companiile care aveau cifra de afaceri peste 1 000 000 euro. De curand si-au intors privirea si catre micii antreprenori cu Cont’ROL Profesional. Cum am fost mai mult decat multumit de relatia cu banca pe persoana fizica, am decis sa dau o fuga sa ii intreb de noul serviciu.
Den ganzen Beitrag lesen…

De ce pe masura ce ne maturizam tindem sa devenim tot mai seriosi si mai incruntati? Suntem prinsi in cursa in care alergam in fiecare zi de dimineata la trezire cand ne grabim sa infulecam micul dejun cu o mana si ne facem freza cu cealata, pana seara tarziu cand istoviti ne aruncam in pat gandindu-ne la alta zi care a trecut.

Ce-ai realizat ieri si a meritat tot efortul asta?

Suntem atat de concentrati pe munca, munca, munca.

Cariera, cariera, cariera.

Facturi, facturi, facturi.

In toata alergatura asta am uitat ca suntem aici ca sa apreciem viata, sa simtim si sa ne bucuram de clipele ce ni se ofera. Uitam sa zambim si pierdem dulceata momentului de ACUM si AICI pentru o bancnota in plus la sfarsitul lunii. Sunt saptamani cand zilele trec atat de repede incat sambata abia realizezi ca a venit weekendul si din obisnuita te scoli si vrei sa te duci la serviciu.

Sindromul lumii de azi este viata traita in viitor, stresul, lipsa zambetului si alergarea la urmatorul task de pe o lista fara sfarsit. Hai sa ne oprim pentru un moment. Macar un minut, macar o secunda, macar o clipa. Viata merge cu aceeasi viteza de 60 de minute pe ora indiferent ce facem. Vrei sa pui un minut deoparte azi ca sa zambesti si sa SIMTI ?
Den ganzen Beitrag lesen…

Articol scris de Luca – Milionarul Mioritic

Plimbindu-ma pe strazile Timisoarei, am intilnit, in zona istorica, in mai multe locuri, un graffiti ciudat. Era format din trei cuvinte, scrise cu rosu, unul sub altul: consuma, asculta, mori. Obisnuit cu lozincile rock si punk, cuvintul asculta ma ducea cu gindul la muzica. Nu reuseam sa ma dumiresc ce sa ascult, pentru ca in jur nu existau alte indicii.

Intr-o zi, cind mergeam la o intilnire, unicul meu neuron a percutat. Am reusit sa inteleg ce era cu acel asculta si dintr-o data, iesind de dupa un nor, soarele revelatiei (hai ca am luat-o pe ulei…) m-a iluminat; asculta era obey, adica supune-te. Hmm, in engleza suna mai bine: consume, obey, die. Consume fiind polisemantic, cu intelesul de a fi consumat, a te consuma.

Trei cuvinte, aparent banale, a caror inlantuire dau verdictul asupra omului modern: o fiinta ce alege sa-si satisfaca dorintele (consuma), a caror indeplinire necesita bani, pentru care munceste, de obicei angajat (asculta: de sef, de conventia sociala, de chemarea patriei), o fiinta ce n-are alta devenire decit sfirsitul (mori…).

Descopeream in aceasta enumerare viata multor cunoscuti, prinsi in ping-pong-ul dormitor-servici-dormitor, robotind zilnic, an de an, zeci de ani pentru a plati, ce? O rata la apartament, masina, un concediu in strainatate, pentru doua saptamini. O specie moderna de sclavi, prinsi in menghina satisfacerii dorintelor personale (consuma), a caror lanturi nu le vad, le privesc ca pe ceva normal (trebuie sa muncesti, ai rate de platit – asculta), care la un moment dat se trezesc din amorteala, la pensie, si se intreaba: ce-am realizat pina acum? (o casa si o masina, citeva concedii…), ce urmeaza? (mori…).

M-am regasit si pe mine, cel de acum zece ani, prizonier in aceiasi triada de cuvinte, condamnat. Dar atunci, acum niste ani, am spus stop.

Exista solutii?
Putem evada?

Va propun trei cuvinte: viseaza, actioneaza, daruieste.

VISEAZA

‘Follow your bliss’ spunea Joseph Campbell

Trebuie sa ai un vis care te face fericit. Indiferent cum vrei sa-l numesti, chemare, pasiune, hobby, o activitate prin care te implinesti.
Urmeaza-ti chemarea, ia drumul pasiunii care te macina, mergi pe calea ce duce spre fericire.

Ce-ti place sa faci?
Nu conteaza. Daca pentru tine acel lucru e important, nu renunta la el. Nu te poate opri nimic.
N-ai timp? Modifica-ti programul.
N-ai bani? Gaseste solutii.
Te opresc altii? Ignora-i.

Follow your bliss.

ACTIONEAZA

Sa-ti contempli visul nu ajunge. Extazul ajuta, dar nu e suficient. Traim intr-o lume materiala, deci trebuie sa ne exprimam in concordanta cu ea. Fa ce trebuie sa faci, gaseste resurse, rezolva problemele care apar. Orice obstacol il poti transforma intr-o oportunitate.

DARUIESTE

La finalul drumului, in trecerea spre dincolo, ne opreste o vama. Nu putem lua nimic din aceasta lume, pentru a duce cu noi. Singura optiune este sa lasam ceva aici, pentru ceilalti.

Leaga-ti visul de oamenii din jurul tau. Ofera-le pasiunea creatoare, pune-ti maiestria in slujba lor.

In momentul in care daruiesti ceva acestei lumi, parasirea ei nu mai constituie un sfirsit. Iti prelungesti viata dincolo de existenta fizica, perisabila. Invingi moartea.

Exista solutii.

Nu te limita la consum.
Respinge obedienta.
Invinge moartea.

VISEAZA
ACTIONEAZA
DARUIESTE

Intra pe blogul lui Luca pentru mai multe articole.