Dupa povestea celor 20.000 de scari mi-am dat seama de un lucru. Ma atrag mai mult provocarile care se pot masura, calcula, contoriza intr-un anumit fel.

Al doilea lucru a fost ca ma atrage mai putin sa fac in mod repetat lucruri pe care le-am depasit deja. Ma atrage mirajul lucrurilor depasite pentru prima data. E o doza mare de dopamina in organism de fiecare data cand faci lucruri noi si cred ca am devenit dependent de asta.

Asa ca, dupa cele 20.000 de scari mi-am propus o noua provocare.

Provocarea e sa alerg 1000km pana pe 6 iulie, cand e ziua mea. Din momentul in care am anuntat asta, erau 111 zile pana pe 6 iulie. La un calcul simplu, trebuie sa alerg in medie 9-10km pe zi, timp de 111 zile. Doar ca a aparut o mica problema…

coverfb

 

Din cauza celor 4 ore de urcat si coborat 20.000 de scari, la ultimile alergari am avut un disconfort mare la genunchiul drept. Practic, la fiecare pas, simteam o durere ca de cutit in exteriorul genunchiului. Am citit tot ce am putut despre genul asta de afectiune si am aflat ca e vorba de o tendinita, mai precis de o inflamatie a bandei ilio-tibiale. Apare datorita supra-antrenamentului si se rezolva cel mai bine prin….repaus.

1000kmprov

ITB

Frustrarea in aceste momente este maxima. De 10 zile am alergat doar de doua ori, cate 4, 5 km, cu dureri. Cand nu alerg, totul este ok, ma simt excelent, nici o durere. Cand alerg, primul km ma simt bine, apoi incep sa apara dureri mici, urmand sa termin cu falcile inclestate de durere si apoi toata noaptea sa nu pot sa dorm si sa simt ca nu pot sa-mi indoi piciorul.

Am gasit si un articol care explica principalele cauze si un clip cara arata cum iti trece mai repede aceasta afectiune. Scriu asta pentru toti cei care ma citesc si s-au apucat de alergat.

Acum, daca vrei sa vezi care e statusul si cat am alergat din cei 1000km, poti sa imi urmaresti contul de pe Runkeeper.

Pe 6 iulie, voi termina cei 1000km alergand proba lunga la Cozia Mountain Run.

M-au intrebat mai multi prieteni care e motivul pentru care fac asta. De ce nu ma opresc, de ce imi chinui genunchii.

Sunt doua motive principale.

1. Primul motiv are legatura cu antrenarea consecventei. Nu sunt cel mai consecvent om de pe planeta. Nici pe departe. Ma entuziasmez repede si imi pierd concentrarea usor. Am descoperit ca un mod de a-mi antrena consecventa si perseverenta in viata mea este sa am suficiente experiente in care sa fiu perseverent si consecvent. Sa imi creez obiceiul de a fi perseverent. Asta e motivul de baza.

2. Al doilea motiv are legatura cu depasirea barierelor mentale. Anul trecut pe vremea asta inca nu ma apucasem de alergat. Nu mi-as fi inchipuit ca o sa alerg aproape 1000km intr-un an de zile. Cu atat mai putin ca as fi in stare sa alerg 1000km in 3 luni de zile. Si atunci, de ce sa nu incerc?

Imi doresc doar sa nu ma accidentez si sa termin la timp. Mi se alatura cineva?

Share This

Da mai departe!